Ofranda Muzicală

Ofranda Muzicală (germană Musikalisches Opfer) este o colecție de canoane și fugi pentru un instrument cu claviatură și de alte piese muzicale de Johann Sebastian Bach. Toate sunt bazate pe o singură temă, dată lui Bach de regele Prusiei Frederic cel Mare, căruia îi sunt dedicate. Punct culminant al lucrării este Ricercar a 6, o fugă pe șase voci considerată drept „cea mai semnificativă compoziție pentru pian a mileniului”.^[1] Numită uneori Fuga prusacă, nume utilizat de însuși Bach, ea este analizată în capitolul introductiv la volumul Gödel, Escher, Bach de Douglas Hofstadter.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Colecția își are originea în întâlnirea, din 7 Mai 1747, dintre Bach și Frederic la reședința regală din Potsdam, unde Carl Philipp Emanuel Bach, fiu al lui Johann Sebastian, era muzician al curții. Regele dorea să-i arate lui Bach tatăl un instrument nou, fortepiano, inventat cu puțini ani în urmă și din care poseda cincisprezece exemplare. Regele a prezentat pe unul din instrumente o temă lungă și complexă și i-a cerut lui Bach, cunoscut pentru talentul său de improvizator, să improvizeze o fugă pe această temă. Bach a improvizat o fugă pe trei voci, în mod magistral, după care a fost provocat să scrie o fugă pe șase voci. Bach a trebuit să accepte și a promis să dezvolte tema „pe hârtie într-o fugă ordonată iar apoi să o graveze în cupru”. Întors la Leipzig, a dezvoltat Thema Regium (tema regelui) în două fugi, una pe trei și alta pe șase voci, a adăugat un număr de canoane și o triosonată pentru flaut, vioară și basso continuo. Flautul a fost ales ca „instrument regal”, Frederic al II-lea fiind un pasionat flautist. Lucrarea a fost terminată în septembrie 1747.^[2]

Structură[modificare | modificare sursă]

În forma finală, Ofranda Muzicală e compusă din:

• Două ricercar, scrise pe tot atâtea portative câte voci:
  • Ricercar a 3 (fugă pe trei voci)^[3]

• • Ricercar a 6 (fugă pe șase voci)^[4]
• Zece canoane:
  • Canones diversi super Thema Regium:
    • Două Canones a 2 (primul fiind un canon cancrizans)
    • Canon a 2, per motum contrarium
    • Canon a 2, per augmentationem, contrario motu
    • Canon a 2, per tonos
  • Canon perpetuus
  • Fuga canonica in epidiapente^[5]
  • Canon a 2 quaerendo invenietis
  • Canon a 4
  • Canon perpetuus, contrario motu
• Trio sonata^[6] pentru flaut, vioară și basso continuo în patru părți:
  • Largo
  • Allegro
  • Andante
  • Allegro

Note[modificare | modificare sursă]

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

• Douglas Hofstadter: Gödel, Escher, Bach (accesat în 6 septembrie 2020)

Legături externe[modificare | modificare sursă]

• The Musical Offering – A Musical Pedagogical Workshop by J.S. Bach (accesat în 6 septembrie 2020)
• Musikalisches Opfer BWV 1079 (accesat în 6 septembrie 2020)
• J.S. Bach - Crab Canon on a Möbius Strip (accesat în 6 septembrie 2020)