French
DeutschOnomatopee
Onomatopeea este un cuvânt care, prin elementele sale sonore, imită cu aproximație un sunet sau un zgomot[1].
Imitarea propriu-zisă, nelingvistică, a unui sunet sau zgomot nu se confundă cu onomatopeea. Aceasta se integrează în sistemul fonologic și uneori și în sistemul gramatical al limbii[2].
Onomatopeele și cuvintele onomatopeice au o motivație naturală, de aceea sunt excepții de la regula conform căreia semnul lingvistic este în general arbitrar, adică nu există legătură între forma sonoră și ceea ce redă[3].
Delimitarea onomatopeei[modificare | modificare sursă]
În gramaticile limbii române, onomatopeele sunt considerate o grupă distinctă în cadrul interjecțiilor[1][4][5]. La fel și în gramatici ale limbii franceze[6], ale limbii sârbe[7], ale limbii croate[8]. În gramatici ale limbii maghiare se observă o ezitare în această privință. De exemplu, Gerstner 2006 tratează într-un subcapitol interjecția, în care nu amintește de onomatopee, și în alt subcapitol cuvintele (verbe, substantive) onomatopeice, în care pomenește în treacăt de „interjecții onomatopeice”[9]. A. Jászó 2007 tratează separat interjecția și onomatopeea ca pe două categorii de cuvinte propoziții[10], dar apare și la ea termenul „interjecție onomatopeică” într-un capitol despre limbajul copiilor[11]. Aceeași ezitare se reflectă și în dicționare de lingvistică. De exemplu, în Bussmann 1998 se afirmă că „interjecțiile au adesea caracteristici onomatopeice”[12], dar onomatopeea nu este definită ca o categorie a interjecției[13]. Nici la Dubois 2002, onomatopeea nu apare ca o categorie a interjecției[14], dar în articolul „interjection” se afirmă că unele interjecții provin din onomatopee[15]. Crystal 2008 nu are articol despre onomatopee și nu o amintește în articolul despre interjecție[16].
Nu este clarificat nici dacă sunt onomatopee sau interjecții manifestările sonore omenești nearticulate sinonime cu cuvinte propoziții din alte clase lexico-gramaticale, de exemplu cea transcrisă în maghiară ühüm, iar în română „îhî”, având funcția lui „da”. A. Jászó 2007 le consideră „înrudite cu interjecțiile”[17], iar pentru Balogh 1971 sunt onomatopee[18].
Tot de problema delimitării ține și statutul cuvintelor prin care se cheamă, se mână sau se gonesc animale. În gramaticile care includ onomatopeele printre interjecții, acestea sunt și ele incluse aici, A. Jászó le include printre interjecții[19], iar pentru Gerstner 2006 „constituie o grupă specială a interjecțiilor și a onomatopeelor”[20].
Sunete și zgomote imitate[modificare | modificare sursă]
Onomatopeele pot imita[21]:
- sunete scoase de animale: bee, cotcodac, cucu, cucurigu, ga-ga, ham, mac-mac, miau, mor-mor, muu, pitpalac, piu;
- manifestări sonore omenești nearticulate: ha-ha-ha, hapciu, ptiu;
- zgomote: bâldâbâc, bang, boc, buf, ding-dang, pleosc, plici-placi, poc, tic-tac, vâj, zbârr, zdrang, zdup.
Onomatopeele se folosesc deseori repetate, uneori cu aceeași formă, alteori cu forme ușor diferite: gogâlț-gogâlț, pif-paf-puf. Unii lingviști le consideră cuvinte compuse[22].
Sunetele și zgomotele sunt redate la fel sau asemănător într-un număr de limbi, dar nu în toate, diferențele putând fi foarte mari, deși aceste cuvinte sunt motivate natural. Exemple pentru glasul cocoșului[23]:
| Limba | Redarea sunetului |
|---|---|
| albaneză | kikiriki[24] |
| bielorusă | кукарэку [kukarɛku] |
| bulgară | кукурику [kukuriku][25] |
| cehă | kykyryký[26] |
| croată | kukuriku[27] |
| daneză | kykeliky |
| ebraică | קוּקוּרִיקוּ [kukuriku] |
| engleză | cock-a-doodle-doo |
| esperanto | kokeriko[28] |
| estoniană | kikerikii[29] |
| finlandeză | kukkokiekuu[30] |
| franceză | cocorico |
| germană | kikeriki |
| greacă | κικιρίκου [kikir'iku] |
| indoneziană | kukuruyuk[31] |
| islandeză | gaggalagó |
| italiană | chicchirichì |
| japoneză | コケコッコ [kokekok:o][32] |
| macedoneană | кукуригу [kukurigu][33] |
| maghiară | kukurikú |
| norvegiană | kykeliky |
| olandeză | kukeleku |
| poloneză | kukuryku[34] |
| portugheză | cocorocó / cocoricó[35] |
| română | cucurigu |
| rusă | кукареку [kukareku][36] |
| sârbă | кукурику [kukuriku] |
| slovacă | kikirikí[37] |
| slovenă | kukuriku |
| spaniolă | quiquiriquí |
| suedeză | kuckeliku |
| thailandeză | เอ้กอี๊เอ้กเอ๊ก [eki:e:ke:k][38] |
| turcă | kukuriku[39] |
| urdu | kuklooku |
| vietnameză | ò-ó-o-o |
Cuvinte onomatopeice[modificare | modificare sursă]
În general, onomatopeele nu se integrează în sistemul gramatical, dar sunt și excepții. Unele pot avea funcții sintactice în propoziție, rămânând onomatopee ca formă:
- predicat: Cioc în ușă![40], Și el, bâldâbâc în apă[41];
- subiect: Se-auzea câte un jart, trosc, pleosc […] (Barbu Ștefănescu Delavrancea)[42];
- complement direct: Cloșca cum l-a văzut a început să strige cârr! clonc! clonc (Ion G. Sbiera)[42];
- complement circumstanțial de mod: A intrat pâș-pâș în cameră[41].
O limbă precum engleza, pe lângă că produce mai multe onomatopee decât limba franceză, de exemplu, le și integrează mai ușor din punct de vedere gramatical[2]. Aceasta se face prin conversiune, adică prin schimbarea clasei lexico-gramaticale, cuvântul integrându-se astfel și în sistemul sintactic. Astfel, en splash „pleosc” (onomatopee) devine splash „împroșcare” (substantiv), to splash „a împroșca”; a cădea, a se bălăci” (într-un lichid) (verb)[2]. În română este cazul lui tic-tac devenit substantiv (tic-tacul ceasornicului)[43], sau al lui pitpalac care este și numele păsării ce are glasul redat de onomatopee. Un exemplu din franceză este cocorico „cucurigu”, ca substantiv cu forma de plural des cocoricos (literal „cucuriguuri”).
Onomatopeele sunt o sursă de îmbogățire a lexicului limbii și prin derivare: poc > a pocni, vâj > a vâjâi, en splash > splashy „noroios”, splasher „apărătoare de noroi” (la bicicletă)[2].
O categorie aparte de cuvinte onomatopeice este a celor care imită sunete și zgomote fără să existe o onomatopee corespunzătoare. Prin acest procedeu se pot forma mai ales verbe:
- imitatoare ale unor sunete de animale: a gâgâi, a sâsâi;
- imitatoare de manifestări sonore omenești: a se bâlbâi, a bolborosi, a clefăi, a șușoti;
- imitatoare de zgomote: a hurui, a vui.
Cuvinte onomatopeice derivate se pot deriva mai departe: pocnet, vâjâit, bâlbâială, bolboroseală.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Constantinescu-Dobridor 1980, p. 306.
- ^ a b c d Dubois 2002, p. 334.
- ^ Bussmann 1998, p. 83.
- ^ Avram 1997, p. 291.
- ^ Bărbuță 2000, p. 210.
- ^ Grevisse 1964, p. 1002.
- ^ Klajn 2005, p. 174.
- ^ Barić 1997, 283. o.
- ^ Gerstner 2006, p. 463.
- ^ A. Jászó 2007, pp. 251–252.
- ^ A. Jászó 2007, p. 693.
- ^ Bussmann 1998, p. 582, articolul interjection.
- ^ Bussmann 1998, p. 836, articolul onomatopoeia.
- ^ Dubois 2002, p. 334.
- ^ Dubois 2002, p. 253.
- ^ Crystal 2008, p. 249.
- ^ A. Jászó 2007, 252. o.
- ^ Balogh 1971, p. 99.
- ^ A. Jászó 2007, p. 251.
- ^ Gerstner 2006, p. 464.
- ^ Clasificare cf. Avram 1997, p. 293. Exemple cf. Avram 1997, p. 293; Constantinescu-Dobridor 1980, p. 306; Forăscu 2001; Dexonline.
- ^ Bărbuță 2000, p. 211.
- ^ Cf. Abbott 2004 și dicționarul Glosbe (accesat la 20 august 2018), în afara cuvintelor pentru care se dau alte surse.
- ^ ECTACO, English <-> Albanian Online Dictionary (Dicționar online englez <-> albanez) (accesat la 20 august 2018).
- ^ Pечник на българския език (Dicționarul limbii bulgare), Institutul pentru limba bulgară (accesat la 20 august 2018).
- ^ slovníky.lingea.cz (dicționar ceh-francez), Lingea (accesat la 20 august 2018).
- ^ Hrvatski jezični portal (Portal lingvistic croat) (accesat la 20 august 2018).
- ^ Bokarev, E. A., Esperanta-rusa vortaro (Dicționar esperanto-rus), 2010 (accesat la 20 august 2018).
- ^ Eesti keele seletav sõnaraamat (Dicționar explicativ estonian) (accesat la 20 august 2018).
- ^ IlmainenSanakirja.fi (dicționar finlandez-francez) (accesat la 20 august 2018).
- ^ Kamus (dicționar indonezian-englez) (accesat la 20 august 2018).
- ^ tangorin (dicționar englez-japonez) (accesat la 20 august 2018).
- ^ Дигитален речник на македонскиот јазик (Dicționar digital al limbii macedonene), makedonski.info (accesat la 20 august 2018).
- ^ Sensagent (dicționar polonez-francez) (accesat la 20 august 2018).
- ^ Infopédia (dicționar francez-portughez) (accesat la 20 august 2018).
- ^ ГРАМОТА.РУ (portal de dicționare ale limbii ruse) (accesat la 20 august 2018).
- ^ slovník.sk (dicționar slovac-francez) (accesat la 20 august 2018).
- ^ Longdo Dict (dicționar thailandez-englez-francez) (accesat la 20 august 2018).
- ^ TurkceSozluk (dicționar turc-francez) (accesat la 20 august 2018).
- ^ Avram 1997, p. 294.
- ^ a b Forăscu 2001.
- ^ a b Bărbuță 2000, p. 214.
- ^ Exemplu din Dexonline, ca și cele românești următoare.
Surse bibliografice[modificare | modificare sursă]
- hu A. Jászó, Anna (coord.), A magyar nyelv könyve (Cartea limbii maghiare), ediția a VIII-a, Budapesta, Trezor, 2007, ISBN 978-963-8144-19-5 (accesat la 20 august 2018)
- en Abbott, Derek, Animal Sounds (Sunete de animale), pagina web a prof. Derek Abbott, School of Electrical & Electronic Engineering, The University of Adelaide, 2004 (accesat la 12 decembrie 2022)
- Avram, Mioara, Gramatica pentru toți, București, Humanitas, 1997, ISBN 973-28-0769-5
- hu Balogh, Dezső; Gálffy, Mózes; J. Nagy, Mária, A mai magyar nyelv kézikönyve (Ghidul limbii maghiare contemporane), București, Kriterion, 1971
- hr Barić, Eugenija et al., Hrvatska gramatika (Gramatica limbii croate), ediția a II-a revăzută, Zagreb, Školska knjiga, 1997, ISBN 953-0-40010-1 (accesat la 20 august 2018)
- Bărbuță, Ion et al. Gramatica uzuală a limbii române, Chișinău, Litera, 2000, ISBN 9975-74-295-5 (accesat la 20 august 2018)
- en Bussmann, Hadumod (coord.), Dictionary of Language and Linguistics Arhivat în , la Wayback Machine. (Dicționarul limbii și lingvisticii), Londra – New York, Routledge, 1998, ISBN 0-203-98005-0 (accesat la 20 august 2018)
- Constantinescu-Dobridor, Gheorghe, Mic dicționar de terminologie lingvistică, București, Albatros, 1980
- Dicționare ale limbii române (Dexonline) (accesat la 20 august 2018)
- fr Dubois, Jean et al., Dictionnaire de linguistique (Dicționar de lingvistică), Paris, Larousse-Bordas/VUEF, 2002
- Forăscu, Narcisa, Dificultăți gramaticale ale limbii române, Editura Universității din București, 2001
- hu Gerstner, Károly, A magyar nyelv szókészlete (Lexicul limbii maghiare), Kiefer, Ferenc (coord.), Magyar nyelv (Limba maghiară), Budapesta, Akadémiai Kiadó, 2006, pp. 437–480, ISBN 963-05-8324-0
- sr Klajn, Ivan, Gramatika srpskog jezika Arhivat în , la Wayback Machine. (Gramatica limbii sârbe), Belgrad, Zavod za udžbenike i nastavna sredstva, 2005, ISBN 86-17-13188-8 (accesat la 20 august 2018)