Ovidiu Pecican

Date personale
Ovidiu Pecican

Născut	8 ianuarie 1959 (65 de ani)^[1] Arad, România
Cetățenie	România
Ocupație	istoric editor[] critic literar[] biograf[] scriitor de literatură științifico-fantastică[] scriitor jurnalist
Limbi vorbite	limba română^[2] limba engleză^[3]
Activitate
Alma mater	Universitatea Babeș-Bolyai
Organizație	Universitatea Babeș-Bolyai
Modifică date / text

Ovidiu Coriolan Pecican (n. 8 ianuarie 1959, Arad) este un scriitor, istoric și publicist român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Este absolvent al Facultății de Istorie-Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1985). Doctorat în istorie (1998). În prezent, este profesor universitar la Facultatea de Studii Europene, precum și cercetător la Institutul de Antropologie Culturală din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj. În 2008 a fost numit ambasador național al Anului European al Dialogului Intercultural. Coautor (împreună cu Sorin Mitu, Lucia Copoeru, Virgiliu Țârău și Liviu Țârău) al manualelor de istorie pentru clasa a XI-a și a XII-a, apărute la Editura Sigma în 1999, aprobate de Ministerul Educației Naționale, dintre care primul interzis ulterior în școlile din România. Este, de asemenea, realizator de emisiuni TV („Clujul trăit", „Agartha Club", „Sarea-n bucate", „Transparențe”). Debut absolut în „Flacăra roșie” din Arad (1978). Debut editorial în 1985 în antologiile Gustul livezii, O planetă numită anticipația și Romanul românesc în interviuri. Prezent în culegeri de povestiri SF.

Este unul dintre membrii grupului Provincia, care îi include pe intelectualii ardeleni români și maghiari care militează pentru regionalizarea României.^[4]

Din 2020 a înființat la Cluj revista culturală independentă „Avalon”. Din iulie 2021 devine directorul revistei „Steaua”.

Volume publicate[modificare | modificare sursă]

Scrieri istorice[modificare | modificare sursă]

Troia, Veneția, Roma. Studii de civilizație europeană, 1998
Lumea lui Simion Dascălul, 1998
Arpadieni, angevini, români. Studii de medievistică central-europeană, 2001 ISBN 9738551250
Realități imaginate și ficțiuni adevărate în evul mediu românesc, 2002 ISBN 973351439X
Trecutul istoric și omul evului mediu, 2002
Hașdeenii. O odisee a receptării, 2003 ISBN 9738583349
Originile istorice ale regionalismului românesc, 2003
B. P. Hasdeu - istoric, 2004
Poarta leilor. Istoriografia tânară din Transilvania, I, 2005 ISBN 9737651111
Sânge și trandafiri. Cultura ero(t)ică in Moldova lui Ștefan cel Mare, 2005
Între cruciați și tătari. Creștinătate occidentală și nomazi în Europa central-sud-estică, 2006 ^[5]
Poarta leilor. Istoriografia tânără din Transilvania, II, 2006
Ce istorie scriem, 2006
Istorii intersectate, 2007
Troia, Veneția, Roma, I, 2007
Dicționarul celor mai bune cărți de istorie românească, 2008
Regionalism românesc, 2009
Istoria de sub covor. Dezbateri istoriografice (Editura Adenium, 2013)
Istoria României - Stat și Cultură (1866-2018) (Editura Cuantic, 2023)
Istoria românilor de la origini și până astăzi (vol.1 - Editura Cuantic, 2023)

Europenistică[modificare | modificare sursă]

Europa - o idee în mers, 1997 ISBN 9739826822 (reeditări, 1999, 2002, 2005)
Romania and the European Integration, 1998 ISBN 973996270X
Acasă înseamnă Europa (în colaborare cu Mihai Pătrașcu), 2003
Europa în gândirea românească interbelică (antologie), 2008 ISBN 978-973-611-534-9

Publicistică[modificare | modificare sursă]

Un român în lagărele sovietice, 1991
Trasee culturale Nord-Sud (șapte convorbiri), 2006 ISBN 978-973-9279-83-3

Romane[modificare | modificare sursă]

Eu și maimuța mea, 1990 ISBN 973350145X
Razzar (în colaborare cu Alexandru Pecican), 1998
Imberia 2006

Proză scurtă[modificare | modificare sursă]

Clipuri, 2001
Darul acestei veri, 2001
Zilele și nopțile după-amiezei, 2005
Povești de umbră și povești de soare, 2008

Critică și istorie literară[modificare | modificare sursă]

O utopie tangibilă. Convorbiri cu Nicolae Breban, 1994
Vorbind (dialoguri în trei alături de Gheorghe Grigurcu și Laszlo Alexandru), 2004
Spirala. Paul Goma și problema antisemitismului (în colaborare cu Laszlo Alexandru și Ion Solacolu), 2004
Rebel fără pauză (Contribuții la istoria literaturii române), 2004 ISBN 9738687241
Puncte de atac, 2006
Sertarul cu cărți, 2007
Reuniunea anuală a cronicilor literare, 2008

Teatru[modificare | modificare sursă]

Arta rugii (în colaborare cu Alexandru Pecican), 2007 (Premiul Mongolul al filialei Cluj al Uniunii Scriitorilor din România, 2007)
Hansel și Gretel (adaptare scenică după frații Grimm), 2007 (Teatrul de Marionete Cluj-Napoca, regia: Varga Ibolya)

Ediții[modificare | modificare sursă]

Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei, vol. IV, 1998
Bogdan Petriceicu Hasdeu, Olteneștile, 2002
Yves Ternon, Statul criminal. Genocidele în secolul XX, 2002
Geoffroy de Villehardouin, Cucerirea Constantinopolului, 2002
Robert de Clari, Cei care au cucerit Constantinopolul, 2005
Grigore Ureche, Simion Dascălul, Letopisețul Țărâi Moldovei, de când s-au descălecat țara și de cursul anilor și de viiața domnilor carea scrie de la Dragoș Vodă până la Aron Vodă, 2007

Traduceri[modificare | modificare sursă]

Philippe Moreau Defarges, Instituțiile europene (în colaborare cu Doina Lică), 2002
Yves Ternon, Statul criminal. Genocidele în secolul XX (în colaborare cu Iuliana Doboși și Liliana Popovici), 2002
Alain Demurger, Cavalerii lui Christos. Ordinele religios-militare în evul mediu (sec. al XI-lea – al XVI-lea), 2003

Afilieri[modificare | modificare sursă]

Membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1994
Membru al European Community Studies Association (Pittsburgh, USA) din 1995
Membru al Team Europe, stabilită de Delegația Comisiei Europene din România, din 2004

Note[modificare | modificare sursă]

^ Ovidiu Pecican, Internet Speculative Fiction Database, accesat în 10 octombrie 2017
^ Czech National Authority Database, accesat în 1 martie 2022
^ CONOR[*] Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
^ Istoricul Ovidiu Pecican propune un dicționar româno-maghiar al autonomiei, 29 februarie 2004, Francisc Mădărășan, Amos News, accesat la 10 iulie 2013
^ Istoria ca o poveste incitanta... Arhivat în 23 februarie 2014, la Wayback Machine., 8 august 2006, Virgil Lazar, România liberă, accesat la 7 februarie 2014