Pablo de Sarasate

Pablo de Sarasate
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Pamplona, Navarra, Spania[5] Modificați la Wikidata
Decedat (64 de ani)[2][6][7][8] Modificați la Wikidata
Biarritz, Aquitaine, Franța[9][5] Modificați la Wikidata
Înmormântatcementerio municipal de San José[*][[cementerio municipal de San José |​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluibronșită Modificați la Wikidata
Frați și suroriFrancisca Sarasate[*] Modificați la Wikidata
Cetățenie Spania[10] Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitor
violonist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba spaniolă[11] Modificați la Wikidata
StudiiConservatorul din Paris  Modificați la Wikidata
Gen muzicalromantism  Modificați la Wikidata
Instrument(e)vioară  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul Isabelei Catolica în grad de Mare Cruce[*]
Gran Cruz de la Orden Civil de Alfonso XII[*][[Gran Cruz de la Orden Civil de Alfonso XII (First grade of the referred Spanish Order)|​]] ()
Ordinul Dannebrog  Modificați la Wikidata
Discografie
Înregistrări notabileZigeunerweisen[*][[Zigeunerweisen (Musical composition)|​]]  Modificați la Wikidata
Semnătură

Pablo de Sarasate (n. , Pamplona, Navarra, Spania – d. , Biarritz, Aquitaine, Franța) a fost un violonist, conducător de orchestră și compozitor romantic spaniol.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în familia unui muzicant militar spaniol. A început să cânte la vioară la vârsta de 5 ani fiind îndrumat de tatăl său, iar ulterior a luat lecții particulare de la un profesor local, care a observat talentul precoce al băiețelului. La vârsta de 8 ani a dat primul concert în orașul A Coruña. Performanța lui Sarasate a fost observată imediat de un patron bâtrân, care l-a sprijinit financiar pe Pablo, ca acesta sâ-și continue studiile la maestrul Manuel Rodríguez Saez din Madrid, unde a intrat în grațiile reginei Isabela II. Ulterior, pe măsura creșterii abilitaților interpretative, a fost trimis la studii la Jean-Delphin Alard la Conservatorul din Paris, la vârsta de 12 ani. Aici, la vârsta de 17 ani a intrat în competiție pentru Premiul I la conservator, pe care l-a câștigat, performanță, care nu reușise nimănui până la el, întrucât, concursul fusese abia înființat. Ulterior, în anul 1911 același premiu a fost acordat violonistului Manuel Quiroga, care era adesea comparat pentru stilul său interpretativ cu Pablo Sarasate. Sarasate și-a făcut debutul al Paris în anul 1860, iar în anul următor a debutat la Londra. Pe parcursul carierei sale a dat concerte în Europa, America de Nord și cea de Sud. Calitatea principală a violonistului Sarasate a fost sunetul pur, și dexteritatea, cu care interpreta piesele cele mai complicate, care i-au adus faima de virtuoz. Pe parcursul carierei precoce a interpretat mai ales fantezii de operă (de exemplu, Fantezia Carmen), precum și compoziții proprii. Tonalitatea spaniolă a viorii lui Sarasate i-au adus o faimă suplimentară. De exemplu, a interpretat "Simfonia spaniolă" de Édouard Lalo' și Introducere și Rondo Capriciosso de Camille Saint-Saëns, scrisă special pentru Sarasate, și dedicată lui.

Unul dintre admiratorii lui a fost George Bernard Shaw, care i-a făcut comentarii elogioase. Poate cea mai cunoscută compoziție interetată de Sarasate a fost Zigeunerweisen (Melodii țigănești, 1878), care i-a adus și mai multă faimă decât Fantezia Carmen.

Sarasate a transpus de asmenea pentru vioară compoziții ale altor autori, a creat și interpretat în concerte "potpuri". De exemplu: Fantezie la "La forza del destino" (Opus 1), "Souvenirs de Faust", sau variații la Flautul fermecat de Wolfgang Amadeus Mozart.

La Bruxel a întâlnit-o pe Berta Marx, care l-a însoțiit și l-a acompaniat la pian prin Europa, Mexic, SUA. Au dat împreună circa 600 de concerte. Tot ea a aranjat dansurile spaniole compuse de Sarasate pentru pian. Sarasate a decedat la Biarritz în Franța de bronșită cronică. Două intrumente unice, construite de Antonio Stradivarius poartă numele Sarasate Stradivarius. Primul este de fapt un instrument construit în anul 1724 de Stardivarius. A doua vioară Stradivarius-Boissier, construită în anul 1713 a fost achiziționată de Consrvatorul real superior de muzică din Madrid. Printre discipolii lui Sarasate se numără Alfred de Sève. Actualmente la Pamplona au loc festivaluri tradiționale muzicale închinate lui Sarasate [12].

Opera componistică[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b „Pablo de Sarasate”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b Pablo de Sarasate, SNAC, accesat în  
  4. ^ a b Pablo Sarasate, Find a Grave, accesat în  
  5. ^ a b Archivio Storico Ricordi, accesat în  
  6. ^ a b Auñamendi Eusko Entziklopedia 
  7. ^ a b Gran Enciclopedia de Navarra 
  8. ^ a b http://www.enciclopedianavarra.com/?page_id=18640  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  9. ^ „Pablo de Sarasate”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  10. ^ https://datos.gob.es/es/catalogo/e00123904-autores-espanoles-en-dominio-publico-fallecidos-desde-1900  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  11. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  12. ^ Kennedy, Oxford Dictionary of Music, Oxford University Press, 2007

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Pablo Sarasate, Melodii țigănești, Ed. Albatros, București, 1979