Patrimoniul cultural imaterial al umanității

UNESCO a întocmit o listă a Patrimoniului Cultural Imaterial cu scopul de a asigura o mai bună protecție unor elemente culturale imateriale din toată lumea și de a promova înțelegerea semnificației lor.[1] Această listă este publicată de Comisia Interguvernamentală pentru păstrarea Patrimoniului Cultural Imaterial, iar membrii acesteia sunt aleși de statele membre întrunite în Adunarea Generală a ONU. Printr-un compendiu al diferitelor comori orale și imateriale ale omenirii, programul încearcă să atragă atenția asupra importanței conservării patrimoniului imaterial, pe care UNESCO l-a identificat drept componentă esențială și depozitar de diversitate culturală⁠(d) și expresie creativă.[2][3]

Lista a fost înființată în 2008 când a intrat în vigoare Convenția pentru Conservarea Patrimoniului Cultural Imaterial⁠(d) din 2003.

Istorie[modificare | modificare sursă]

În 2010, programul era alcătuit din două liste:

  • Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Omenirii este cea mai lungă și cuprinde „practici și expresii [care] ajută la demonstrarea diversității acestui patrimoniu și promovează înțelegerea importanței sale”.
  • Lista Patrimoniului Cultural Imaterial care Are Nevoie de Conservare Urgentă este mai scurtă și cuprinde acele elemente culturale pe care țările și comunitățile implicate le consideră a fi într-o situație ce impune măsuri urgente pentru a le menține în viață.[4][5]

În 2013, în această din urmă listă erau înscrise patru elemente, ceea ce ajută statele membre să mobilizeze cooperarea și asistența internațională pentru a asigura transmiterea acestui patrimoniu prin participarea comunităților implicate. Astăzi, această listă cuprinde 35 de elemente.

Lista totală cuprindea 676 de elemente în 2022.[4]

România[modificare | modificare sursă]

Mărțișor

România este prezentă pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural al Omenirii cu ritualul călușului (2005/2008), doina (2009), ceramica de Horezu (2012), colindatul de ceată bărbătească (2013, împreună cu Republica Moldova), jocul fecioresc (2015), tehnici tradiționale de realizare a scoarței (2016), mărțișorul - practici tradiționale asociate zilei de 1 martie (2017, împreună cu Republica Moldova și Bulgaria),[6] arta cămășii cu altiță (2022, împreună cu Republica Moldova) și tradițiile de creștere a cailor lipițani (2022, împreună cu Austria, Bosnia și Herțegovina, Croația, Italia, Slovacia, Slovenia și Ungaria).

Republica Moldova[modificare | modificare sursă]

Republica Moldova este prezentă pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural al Omenirii cu colindatul de ceată bărbătească (2013, împreună cu România ), tehnici tradiționale de realizare a scoarței (2016, împreună cu România), mărțișorul - practici tradiționale asociate zilei de 1 martie (2017, împreună cu România și Bulgaria) și arta cămășii cu altiță (2022, împreună cu România).

Galerie de imagini[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Spre comparație: „Convention for the Safeguarding of the Intangible Cultural Heritage 2003”. UNESCO. Accesat în . In order to ensure better visibility of the intangible cultural heritage and awareness of its significance, and to encourage dialogue which respects cultural diversity, the Committee, upon the proposal of the States Parties concerned, shall establish, keep up to date and publish a Representative List of the Intangible Cultural Heritage of Humanity. 
  2. ^ „UNESCO ISSUES FIRST EVER PROCLAMATION OF MASTERPIECES OF THE ORAL AND INTANGIBLE HERITAGE”. UNESCO Press. . Accesat în . 
  3. ^ „The Samba of Roda and the Ramlila proclaimed Masterpieces of the Oral and Intangible Heritage of Humanity”. UNESCO Press. . Accesat în . 
  4. ^ a b „Intangible Heritage Lists”. UNESCO Press. Accesat în . 
  5. ^ „Criteria and timetable of inscription on the List of Intangible Cultural Heritage in Need of Urgent Safeguarding”. UNESCO Press. Accesat în . 
  6. ^ 17 octombrie, Ziua patrimoniului cultural imaterial Arhivat în , la Wayback Machine., PRO TV, 17 octombrie 2021

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Mihalache, Andi. Contribuții la istoria ideii de patrimoniu. Surse, evoluții, interpretări [Contributions to the History of the Idea of Heritage. Sources, Developments, Interpretations]. Iași, Editura UAIC, 2014.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Patrimoniul cultural imaterial al umanității la Wikimedia Commons