Philip Johnson

Date personale
Philip Johnson
Philip Johnson (2002)
Nume la naștere	Philip Cortelyou Johnso
Născut	8 iulie 1906^[1]^[2]^[3]^[4] Cleveland, Ohio, SUA^[5]^[6]
Decedat	25 ianuarie 2005 (98 de ani)^[7]^[1]^[2]^[3] New Canaan^⁠(d), Connecticut, SUA^[2]
Părinți	Homer H. Johnson[][[Homer H. Johnson \|]]^[8] Louise Johnson[]^[8]
Cetățenie	Statele Unite ale Americii^[9]
Ocupație	arhitect istoric de artă
Limbi vorbite	limba engleză^[10]^[11]^[11]
Activitate
Alma Mater	Harvard Graduate School of Design[] Universitatea Harvard Hackley School[]
Clădiri semnificative	The Glass House Crystal Cathedral, Garden Grove, California
Design semnificativ	The Glass House (1949)
Modifică date / text

Philip Cortelyou Johnson (n. 8 iulie 1906, Cleveland, Ohio, SUA – d. 25 ianuarie 2005, New Canaan^⁠(d), Connecticut, SUA) a fost un arhitect, autor, istoric al artei, director de muzeu american.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut în Cleveland, Ohio. A studiat arhitectura și a făcut apoi un master în istoria arhitecturii la Universitatea Harvard. După ce și-a terminat studiile, Johnson a acceptat postul de director al departamentului de arhitectură al Muzeului de Arta Modernă din New York, care tocmai fusese înființată.

În anii următori s-a dedicat mai multor activități,în afară de arhitectură. A fost critic, autor, istoric și director de muzeu, până în cele din urmă, la vârsta de 36 ani, s-a concentrat asupra arhitecturii și a desenat prima sa clădire. Începând de atunci cariera lui a fost una ascendentă.

În 1967 s-a asociat cu John Burgee,asociere ce a durat 20 de ani. În acest timp, ambii arhitecți au realizat un număr foarte mare de proiecte.

Johnson a organizat primele vizite arhitectonice ale lui Ludwig Mies van der Rohe, și a lui Le Corbusier, când aceștia au călătorit în Statele Unite ale Americii. Cu Mies a avut o relație strânsă și a colaborat mai târziu cu el la proiectarea și construcția faimoasei clădiri Seagram în New York.

Johnson a fost distins de către Institutul American al Arhitecților cu Medalia de aur, și în 1979 a primit primul Premiu Pritzker, cel mai râvnit premiu în arhitectură.

Începând cu 1989 Johnson s-a retras din viața publică. Și-a dedicat timpul mai ales proiectelor proprii, chiar dacă a rămas consilier al vechiului birou. Unul dintre ultimele proiecte a fost o nouă școală de Belle Arte în statul Pennsylvania.

Lucrarea cea mai faimoasă a lui Johnson este probabil Casa de sticlă (The Glass House), din New Canaan, Connecticut. Este o clădire cu structură metalică foarte delicată care nu împiedică vederea. Toți pereții sunt în întregime din sticlă, fac din casă o clădire transparentă, permițând vederea dintr-un colț în altul, din exteriorul clădirii. Johnson a proiectat casa pentru sine și în același timp ca teză de doctorat pentru absolvirea sa. De atunci Johnson a locuit mereu în ea, de aceea se cheamă și Casa Johnson.