Rajko Đurić

Rajko Đurić
Date personale
Născut	3 octombrie 1947 Malo Orašje⁠(d), Districtul Podunavlje, Serbia
Decedat	2 noiembrie 2020 (73 de ani)[1] Belgrad, Serbia
Cetățenie	Iugoslavia (1947–1992)  Serbia și Muntenegru (1992–2006)  Serbia (2006–2020)
Ocupație	scriitor politician jurnalist poet
Limbi vorbite	limba sârbă[3] limba romani limba germană[4]
Activitate
Alma mater	Filozofski fakultet Univerziteta u Beogradu[*][[Filozofski fakultet Univerziteta u Beogradu (faculty)|​]]
Partid politic	Roma Union of Serbia[*][[Roma Union of Serbia (political party)|​]]
Premii	Premiul Tucholsky[*]​ (2002)[2] Q12958640[*]​
Modifică date / text

Raјko Đurić (în sârbă Рајко Ђурић, în romani Raiko Juric; n. 3 octombrie 1947, Malo Orašje^⁠(d), Districtul Podunavlje, Serbia – d. 2 noiembrie 2020, Belgrad, Serbia) a fost un sociolog și scriitor rom din Serbia. A fost activ politic în calitate de lider al Uniunii Romilor din Serbia, unul dintre partidele minorității rome din Serbia.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Đurić s-a născut pe 3 octombrie 1947 în satul Malo Orašje din comuna Semendria, Republica Socialistă Serbia, RSF Iugoslavia. A urmat studii la Facultatea de Filosofie a Universității din Belgrad (1967–1972). În anul 1986 și-a susținut teza de doctor în sociologie, cu titlul Cultura romilor în RSF Iugoslavia. În 1991 s-a mutat la Berlin pentru a se refugia de Războaiele Iugoslave.

A scris 34 de cărți și peste 500 de articole și a colaborat, de asemenea, la realizarea filmelor Am întâlnit țigani fericiți (Skupljaci perja, 1967) al lui Aleksandar Petrović și Vremea țiganilor (Dom za vešanje, 1988) al lui Emir Kusturica, fiind coscenarist neoficial al celui de-al doilea film.^[6]

Până când a părăsit Iugoslavia, a lucrat ca redactor-șef la secțiunea culturală a ziarului Politika din Belgrad. A fost președinte al Uniunii Internaționale a Romilor și secretar general al Centrului Rom al asociației PEN International. Scrierile sale literare au fost traduse în peste cinci limbi străine. În anul 2011 a fondat, împreună cu alții, o academie de științe și arte rome la Belgrad, pe care a condus-o în calitate de președinte până la moartea lui.^[7]

Rajko Đurić s-a implicat în activitatea politică cu scopul de a apăra interesele populației rome din Serbia. La alegerile parlamentare din Serbia din 2007 Đurić a fost prima persoană de pe lista celor 249 de candidați ai Uniunii Romilor din Serbia.^[8] El a obținut 17.128 de voturi, adică 0,42% din voturi, ceea ce i-a permis să fie ales deputat în Adunarea Națională a Serbiei.^[9] La alegerile prezidențiale din Serbia din 2008 Rajko Đurić a susținut candidatura președintelui Boris Tadić în primul tur de scrutin. La alegerile parlamentare anticipate, organizate în Serbia în 2008 ca urmare a crizei provocate de declararea independenței Republicii Kosovo, Đurić a fost din nou primul candidat de pe lista Uniunii Romilor din Serbia, care conținea 200 de candidați.^[10]

Đurić a murit pe 2 noiembrie 2020 la Belgrad, la vârsta de 73 de ani.^[11]

Scrieri[modificare | modificare sursă]

• Bi kheresko-Bi limoresko, 1975
• Purano svato o dur themestar, 1980
• A i U - A thai U, 1982
• Kultur der Roma und interkulturelle Beziehungen, 1988–1990
• Paradigmen in der Kultur der Roma, 1992
• Die Kultur der Roma und Sinti, 1993

Note[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]

• Un poem Arhivat în 8 octombrie 2007, la Wayback Machine.
• Un interviu