Regīna Ezera

Regīna Ezera
Date personale
Născută[1][2] Modificați la Wikidata
Riga, Interwar Latvia⁠(d)[3] Modificați la Wikidata
Decedată (71 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Ķegums, Ogre Municipality⁠(d), Letonia Modificați la Wikidata
ÎnmormântatăQ108696546[*] Modificați la Wikidata
CopiiAija Vālodze[*][[Aija Vālodze (scriitoare letonă)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste
 Letonia Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitoare
poetă Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba letonă[4] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Letoniei[*]  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul celor Trei Stele[*]
Ordinul Steagul Roșu al Muncii
Ordinul Prietenia Popoarelor[*]
Ordinul Insigna de Onoare  Modificați la Wikidata

Regīna Ezera, pseudonimul Regīnei Šamreto (n. , Riga, Interwar Latvia⁠(d) – d. , Ķegums, Ogre Municipality⁠(d), Letonia), a fost o autoare letonă de succes de origine poloneză care a scris mai mult de 20 de romane. [5]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Născută în Riga, Ezera era fiica unui dulgher și a unei asistente medicale. Ea a fost crescută într-o mică reședință în care locuia alături de bunica și mătușa ei. Familia sa de religie catolică era vorbitoare de limbă poloneză și nu a învățat letona până la șase ani când s-a înscris la școală. [6]

În 1944, familia sa a fost deportată în Germania, dar a revenit în Letonia în 1945. După absolvirea liceului, Ezera a studiat jurnalismul la Universitatea de Stat din Letonia, Riga, absolvind în 1955. În același an, povestea ei Pat īkšķis nelīdzēja (Chiar și degetul meu nu a ajutat) a fost publicată în jurnalul pentru copii Bērnība[7] sub pseudonimul ei, Ezera. "Ezera" înseamnă "lac" în limba letonă și a ales acest pseudonim pentru a reflecta copilăria ei care uneori a fost lipsită de griji. În anii 1950 s-a căsătorit de două ori. Nici una dintre relații nu a avut succes și ea a devenit Regina Kindzule, mamă singură a trei fiice. [6] A lucrat pentru o perioadă ca jurnalist pentru ziarul Pionieris și pentru Bērnība, jurnalul copiilor. În 1961, ea a publicat prima sa carte de povestiri, Un ceļš vēl kūp (Drumul încă afumat), despre experiențele ei din timpul războiului. [7] În același an a terminat primul din numeroasele sale romane, Zem pavasara debesīm (Sub cerul de primăvară). A continuat să scrie romane, povestiri și eseuri pentru tot restul vieții.

În anii 1970 a fost membru al Comitetului Partidului Comunist din Riga și în anii 1980 a continuat să-și reprezinte țara în Uniunea Scriitorilor Scriitorilor. În 1988 s-a alăturat mișcării emergente pentru a înființa un stat leton independent și acest lucru a fost realizat în 1990. [6] Deși i s-a acordat Ordinul celor Trei Stele în 1995, ea a suferit financiar ca urmare a sfârșitului comunismului. [6] S-a bucurat de susținere din partea statului pentru munca ei, dar sub noul regim ea nu a mai fost disponibilă și a trăit într-o stare de sărăcie până la sfârșitul vieții ei. [6]

Din 1978, Ezera a locuit în casa ei din Ķegums, Letonia. A murit acolo la 11 iunie 2002. A treia parte din ceea ce urma să fie o lucrare în patru părți denumită "Ființă", a fost publicată ca "Ode tristeței" în anul care a urmat după moartea sa. [6]

Lucrări scrise[modificare | modificare sursă]

Povestiri[modificare | modificare sursă]
  • «Zilonis»
  • «Un ceļš vēl kūp» (1961)
  • «Daugavas stāsti» (1965)
  • «Aiztek Gaujas ūdeņi, aiztek» (1968)
  • «Saules atspulgs» (1969)
  • «Grieze — trakais putns» (1970)
  • «Nakts bez mēnesnīcas» (1971)
  • «Pavasara pērkons» (1973)
  • «Vasara bija tikai vienu dienu» (1974)
  • «Cilvēkam vajag suni» (1975)
  • «Baraviku laika dullums» (1978)
  • «Slazds» (1979)
  • «Princeses fenomens» (1985)
  • «Pie klusiem ūdeņiem» (1987)
Romane[modificare | modificare sursă]
  • «Zem pavasara debesīm» ("Sub cerul de primăvară") (1961)
  • «Viņas bija trīs» (1963)
  • «Dzilnas sila balāde» (1968)
  • «Aka» (1972)
  • «Zemdegas» (1977)
  • «Mežābele» (1966)
  • «Izlase» (1979)
  • «Nostalģija» (1979)
  • «Saulespuķes no pērnās vasaras» (1980)
  • «Varmācība» (1982)
  • «Nodevība» (1984)
  • «Dzīvot uz savas zemes» (1984)
  • «Virtuvē bez pavārgrāmatas» (1989)
  • «Stāsti un noveles» (1990)
  • «Visticamāk, ka ne…» (1993)
  • «Zvaigžņu lietus» (1994)
  • «Pūķa ola» (1995)
  • «Visticamāk, ka jā…» (1996)
  • «Mazliet patiesības. Nedaudz melu…» (1997)
Lucrări alese[modificare | modificare sursă]
  • «Raksti, I» (2000)
  • «Raksti, II» (2001)

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b c d Regīna Ezera, Brockhaus Enzyklopädie 
  3. ^ „Regīna Ezera”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  4. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  5. ^ „Regīna Ezera” (în Latvian). Vieglas Smitis. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ a b c d e f Haan, edited by Francisca de; Daskalova, Krassimira; Loutfi, Anna (). Biographical dictionary of women's movements and feminisms in Central, Eastern, and South Eastern Europe : 19th and 20th centuries (ed. 1st). New York: Central European University Press. p. 127. ISBN 9637326391. 
  7. ^ a b „Regīna Ezera” (în Latvian). letonika.lv. Accesat în . 

Vezi și[modificare | modificare sursă]