Sezonul de Formula 1 din 1955

Sezonul de Formula 1 din 1955
← Sezonul anterior Sezonul următor →
Durată	16 ianuarie - 11 septembrie
Nr. curse	7
Nr. piloți	84
Nr. echipe	19
Campionul la Piloți
Juan Manuel Fangio (Al 3-lea titlu)

Sezonul de Formula 1 din 1955 a fost cel de-al nouălea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA, și a inclus cea de-a șasea ediție a Campionatului Mondial al Piloților.^[1] Sezonul a fost disputat pe parcursul a șapte curse, începând cu Marele Premiu al Argentinei pe 16 ianuarie și terminându-se cu Marele Premiu al Italiei pe 11 septembrie. Juan Manuel Fangio și-a câștigat al doilea titlu consecutiv într-un sezon marcat de tragedii. În 1955 s-au desfășurat și alte curse care nu au făcut parte din campionat.

Rezumatul sezonului[modificare | modificare sursă]

Mercedes a dominat și acest sezon, Fangio câștigând patru curse, în timp ce noul său coechipier, Stirling Moss, s-a impus în Marele Premiu al Marii Britanii. Ajutați de problemele celor de la Mercedes și de accidentul lui Ascari, Ferrari a obținut victoria în Marele Premiu al Principatului Monaco. Deși a scăpat nevătămat, Ascari a murit patru zile mai târziu, la Monza, într-un nou accident.

Din cauza dezastrului petrecut pe 11 iunie 1955 în timpul cursei de 24 de ore de la Le Mans, patru Mari Premii au fost anulate. Atunci a murit pilotul Pierre Levegh și peste 80 de spectatori. Cele patru Mari Premii anulate au fost cursele din Franța, Germania, Spania și Elveția.^[2] Etapa din Franța, care trebuia să aibă loc la Reims între cursele din Țările de Jos și Regatul Unit, pe 3 iulie, a fost mai întâi reprogramată pentru 25 septembrie și ulterior anulată.^[3] Apoi, evenimentul din Germania de Vest, programat pentru 31 iulie pe Nürburgring, cursa din Elveția de la Bremgarten, planificată să aibă loc pe 21 august, și runda spaniolă din 23 octombrie la Pedralbes, au urmat exemplul.^[4] Pedralbes și Bremgarten au fost apoi abandonate și nu au mai fost folosite niciodată pentru curse; Cursele cu motor au fost interzise cu totul în Elveția și nicio cursă de circuit nu a avut loc în țară până la Zürich ePrix 2018. Aceste anulări i-au înmânat efectiv titlul la piloți lui Fangio după ce acesta a terminat pe locul 2 în fața lui Moss la Marele Premiu al Marii Britanii. Cu toate acestea, nu a fost încoronat campion decât cu mult după Marele Premiu al Marii Britanii, deoarece rundele din Germania, Elveția și Spania au fost anulate după ce a avut loc Marele Premiu al Marii Britanii.

Sezonul 1955 va fi ultimul pentru Mercedes Benz în calitate de constructor până la renașterea echipei în 2010. De asemenea, a marcat victoria finală pentru Mercedes până la Marele Premiu al Chinei din 2012. Pe lângă moartea lui Ascari, italianul Mario Alborghetti a murit la Marele Premiu de la Pau din Franța, o cursă non-campionat, la volanul unui Maserati, iar alți doi piloți au fost uciși în Indy 500, Manny Ayulo în antrenamente și câștigătorul precedent al cursei, Bill Vukovich, în timpul cursei, două săptămâni mai tarziu.

Piloții și echipele înscrise în campionat[modificare | modificare sursă]

Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1955.

Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Pneu	Piloți
						Numele pilotului	Etape
	Scuderia Volpini	Arzani-Volpini	Maserati 4CLT 2,5 L4	F1	P	Luigi Piotti	7
	Connaught Engineering	Connaught	Alta GP 2,5 L4	Type B	D	Kenneth McAlpine	6
						Jack Fairman	6
	Cooper Car Company	Cooper	Bristol BS1 2,0 L6	T40	D	Jack Brabham	6
	Scuderia Ferrari	Ferrari	Ferrari 555 2,5 L4	625 F1 555	E	Umberto Maglioli	1, 7
						José Froilán González	1
						Giuseppe Farina	1–2, 4
						Maurice Trintignant	1–2, 4–7
						Harry Schell	2, 4
						Piero Taruffi	2, 4
						Paul Frère	2, 4
						Mike Hawthorn	5–7
						Eugenio Castellotti	5–7
	Equipe Gordini	Gordini	Gordini 23 2,5 L6	T16	E	Élie Bayol	1–2
						Pablo Birger	1
						Jesús Iglesias	1
						Robert Manzon	2, 5–6
						Jacques Pollet	2, 5, 7
						Hernando da Silva Ramos	5–7
						Mike Sparken	6
						Jean Lucas	7
	E.N. Whiteaway	HWM[a]	Alta GP 2,5 L4	53	D	Ted Whiteaway	2
	Scuderia Lancia	Lancia	Lancia DS50 2,5 V8	D50	P	Alberto Ascari	1–2
						Luigi Villoresi	1–2, 7
						Eugenio Castellotti	1–2, 4
						Louis Chiron	2
	Officine Alfieri Maserati	Maserati	Maserati 250F1 2,5 L6	250F	P	Jean Behra	1–2, 4–7
						Roberto Mieres	1–2, 4–7
						Sergio Mantovani	1
						Luigi Musso	1–2, 4–7
						Carlos Menditeguy	1, 7
						Clemar Bucci	1
						Harry Schell	1
						Cesare Perdisa	2, 4
						André Simon	6
						Peter Collins	7
						Horace Gould	7
	Daimler Benz AG	Mercedes-Benz	Mercedes-Benz M196 2,5 L8	W196	C	Juan Manuel Fangio	1–2, 4–7
						Karl Kling	1, 4–7
						Stirling Moss	1–2, 4–7
						Hans Herrmann	1–2
						André Simon	2
						Piero Taruffi	6–7
	Vandervell Products	Vanwall	Vanwall 254 2,5 L4	VW 55	P	Mike Hawthorn	2, 4
						Ken Wharton	6–7
						Harry Schell	6–7
Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Pneu	Numele pilotului	Etape
						Piloți

Piloții și echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătați mai jos.

Concurent	Constructor afiliat	Motor	Șasiu	Pneu	Piloți
					Numele pilotului	Etape
Alberto Uria	Maserati	Maserati 250F1 2,5 L6	A6GCM	P	Alberto Uria	1
Ecurie Rosier	Maserati	Maserati 250F1 2,5 L6	250F	P	Louis Rosier	2, 4–5
Stirling Moss Ltd	Maserati	Maserati 250F1 2,5 L6	250F	D	Lance Macklin	2, 6
					Johnny Claes	4
					Peter Walker	5
					John Fitch	7
Equipe Nationale Belge	Ferrari	Ferrari 625 2,5 L4	625 F1	E	Johnny Claes	5
Gould's Garage (Bristol)	Maserati	Maserati 250F1 2,5 L6	250F	D	Horace Gould	5–6
R.R.C. Walker Racing Team	Connaught	Alta GP 2,5 L4	Type B	D	Tony Rolt	6
					Peter Walker	6
Leslie Marr	Connaught	Alta GP 2,5 L4	Type B	D	Leslie Marr	6
Owen Racing Organisation	Maserati	Maserati 250F1 2,5 L6	250F	D	Peter Collins	6
Gilby Engineering	Maserati	Maserati 250F1 2,5 L6	250F	D	Roy Salvadori	6
Scuderia Ferrari	Lancia	Lancia DS50 2,5 V8	D50	E	Giuseppe Farina	7

• Notă: Tabelele de mai sus nu includ piloții și echipele care au participat doar la cursa de Campionat Mondial de la Indianapolis.

Calendar[modificare | modificare sursă]

Următoarele șase Mari Premii și Indianapolis 500 au avut loc în 1955.

1.	2.	3.	4.
Marele Premiu al Argentinei 16 ianuarie	Marele Premiu al Principatului Monaco 22 mai	Indianapolis 500 30 mai	Marele Premiu al Belgiei 5 iunie
Buenos Aires (P)	Monaco (S)	Indianapolis (P)	Spa-Francorchamps (S)
5.	6.	7.
Marele Premiu al Țărilor de Jos 19 iunie	Marele Premiu al Marii Britanii 16 iulie	Marele Premiu al Italiei 11 septembrie
Zandvoort (P)	Aintree (S)	Monza (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Următoarele runde au fost incluse în calendarul inițial, dar au fost anulate ulterior ca urmare a dezastrului de la Le Mans:

Mare Premiu	Circuit	Data inițială
Marele Premiu al Franței	Reims-Gueux (S)	3 iulie[b]
Marele Premiu al Germaniei	Nürburgring (P)	31 iulie
Marele Premiu al Elveției	Bremgarten (S)	21 august
Marele Premiu al Spaniei	Pedralbes (S)	23 octombrie

Rezultate[modificare | modificare sursă]

Etapa	Mare Premiu	Pole position	Cel mai rapid tur	Pilotul câștigător	Constructorul câștigător	Pneu
1	Marele Premiu al Argentinei	José Froilán González	Juan Manuel Fangio	Juan Manuel Fangio	Mercedes-Benz	C
2	Marele Premiu al Principatului Monaco	Juan Manuel Fangio	Juan Manuel Fangio	Maurice Trintignant	Ferrari	E
3	Indianapolis 500[c]	Jerry Hoyt	Bill Vukovich	Bob Sweikert	Kurtis Kraft-Offenhauser	F
4	Marele Premiu al Belgiei	Eugenio Castellotti	Juan Manuel Fangio	Juan Manuel Fangio	Mercedes-Benz	C
5	Marele Premiu al Țărilor de Jos	Juan Manuel Fangio	Roberto Mieres	Juan Manuel Fangio	Mercedes-Benz	C
6	Marele Premiu al Marii Britanii	Stirling Moss	Stirling Moss	Stirling Moss	Mercedes-Benz	C
7	Marele Premiu al Italiei	Juan Manuel Fangio	Stirling Moss	Juan Manuel Fangio	Mercedes-Benz	C

Clasamentul Campionatului Mondial al Piloților[modificare | modificare sursă]

Punctele au fost acordate pe o bază de 8–6–4–3–2 primilor cinci clasați în fiecare cursă, cu un punct suplimentar revenind pilotului care a stabilit cel mai rapid tur al cursei (dacă cel mai rapid tur a fost realizat de mai mulți piloți, punctul s-a împărțit egal la fiecare pilot). Punctele pentru piloții care au condus aceeași mașină au fost împărțite în mod egal, indiferent de cine a condus mai multe tururi. Doar cele mai bune cinci rezultate au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial. FIA nu a acordat o clasificare în campionat acelor piloți care nu au obținut puncte.

Poz.	Pilot	ARG	MCO	500	BEL	NLD	GBR	ITA	Puncte
1	Juan Manuel Fangio	1R	AbP R		1R	1P	2[d]	1P	40 (41)
2	Stirling Moss	4 / Ab	9		2	2	1P R	AbR	23
3	Eugenio Castellotti	Ab	2		AbP	5	6 / Ab	3	12
4	Maurice Trintignant	2 / 3 / Ab	1		6	Ab	Ab	8	11,33
5	Giuseppe Farina	2 / 3	4		3			NS	10,33
6	Piero Taruffi		8		NS		4	2	9
7	Bob Sweikert			1					8
8	Roberto Mieres	5	Ab		5	4R	Ab	7	7
9	Jean Behra	6 / Ab / Ab	3 / Ab		5 / Ab	6	Ab	4	6
10	Luigi Musso	7 / Ab	Ab		7	3	5	Ab	6
11	Karl Kling	4 / Ab			Ab	Ab	3	Ab	5
12	Jimmy Davies			3					4
13	Tony Bettenhausen			2					3
14	Paul Russo			2					3
15	Paul Frère		8		4				3
16	Johnny Thomson			4					3
17	José Froilán González	2P							2
18	Cesare Perdisa		3 / Ab		8				2
19	Luigi Villoresi	Ab / Ab	5					NS	2
20	Carlos Menditeguy	Ab / Ab						5	2
21	Umberto Maglioli	3						6	1,33
22	Hans Herrmann	4	NSC						1
23	Walt Faulkner			5					1
24	Bill Homeier			5					1
25	Bill Vukovich			AbR					1
—	Mike Hawthorn		Ab		Ab	7	6	10	0
—	Harry Schell	6 / 7 / Ab	Ab		NS		9 / Ab	Ab	0
—	Louis Chiron		6						0
—	Andy Linden			6					0
—	Jacques Pollet		7			10		Ab	0
—	Al Herman			7					0
—	Mike Sparken						7		0
—	Sergio Mantovani	7 / Ab							0
—	Hernando da Silva Ramos					8	Ab	Ab	0
—	Lance Macklin		NSC				8		0
—	Pat O'Connor			8					0
—	Louis Rosier		Ab		9	9			0
—	Ken Wharton						9	Ab	0
—	Jimmy Daywalt			9					0
—	John Fitch							9	0
—	Pat Flaherty			10					0
—	Duane Carter			11					0
—	Johnny Claes				NS	11			0
—	Chuck Weyant			12					0
—	Eddie Johnson			13					0
—	Jim Rathmann			14					0
—	Robert Manzon		Ab			Ab	Ab		0
—	Horace Gould					Ab	Ab	Ab	0
—	Alberto Ascari	Ab	Ab						0
—	Élie Bayol	Ab	Ab						0
—	André Simon		Ab				Ab		0
—	Peter Collins						Ab	Ab	0
—	Peter Walker					Ab	Ab		0
—	Jesus Iglesias	Ab							0
—	Pablo Birger	Ab							0
—	Alberto Uria	Ab							0
—	Don Freeland			Ab					0
—	Cal Niday			Ab					0
—	Art Cross			Ab					0
—	Shorty Templeman			Ab					0
—	Sam Hanks			Ab					0
—	Keith Andrews			Ab					0
—	Johnnie Parsons			Ab					0
—	Eddie Russo			Ab					0
—	Ray Crawford			Ab					0
—	Jimmy Bryan			Ab					0
—	Jack McGrath			Ab					0
—	Al Keller			Ab					0
—	Johnny Boyd			Ab					0
—	Ed Elisian			Ab					0
—	Rodger Ward			Ab					0
—	Jerry Hoyt			AbP					0
—	Jimmy Reece			Ab					0
—	Fred Agabashian			Ab					0
—	Kenneth McAlpine						Ab		0
—	Jack Brabham						Ab		0
—	Roy Salvadori						Ab		0
—	Leslie Marr						Ab		0
—	Jean Lucas							Ab	0
—	Clemar Bucci	Ab							0
—	Tony Rolt						Ab		0
—	Ted Whiteaway		NSC						0
—	Jack Fairman						NS		0
—	Luigi Piotti							NS	0
Poz.	Constructor	ARG	MCO	500	BEL	NLD	GBR	ITA	Puncte

Curse non-campionat[modificare | modificare sursă]

Aceste curse n-au contat pentru Campionatul Mondial al Piloților.

Nume	Circuit	Dată	Câștigător	Constructor
Gran Premio Ciudad de Buenos Aires	Buenos Aires	30 ianuarie	Juan Manuel Fangio	Mercedes-Benz
VII Gran Premio del Valentino	Valentino Park	27 martie	Alberto Ascari	Lancia
XVI Grand Prix de Pau	Pau	11 aprilie	Jean Behra	Maserati
III Glover Trophy	Goodwood	11 aprilie	Roy Salvadori	Maserati
IV Grand Prix de Bordeaux	Bordeaux	25 aprilie	Jean Behra	Maserati
VII BRDC International Trophy	Silverstone	7 mai	Peter Collins	Maserati
VIII Gran Premio di Napoli	Posillipo	8 mai	Alberto Ascari	Lancia
XVII Grand Prix d'Albi	Albi	29 mai	André Simon	Maserati
III Curtis Trophy	Snetteron	29 mai	Roy Salvadori	Maserati
III Cornwall M.R.C. Formula 1 Race	Davidstow	30 mai	Leslie Marr	Connaught-Alta
III London Trophy	Crystal Palace	30 iulie	Mike Hawthorn	Maserati
III Daily Record Trophy	Charterhall	6 august	Bob Gerard	Maserati
III RedeX Trophy	Snetterton	13 august	Harry Schell	Vanwall
II Daily Telegraph Trophy	Aintree	3 septembrie	Roy Salvadori	Maserati
II International Gold Cup	Oulton Park	24 septembrie	Stirling Moss	Maserati
I Avon Trophy	Castle Combe	1 octombrie	Harry Schell	Vanwall
V Gran Premio di Siracusa	Siracuza	23 octombrie	Tony Brooks	Connaught-Alta

Note[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]