Sezonul de Formula 1 din 2003

Campionatul Mondial de Formula 1 Sezonul 2003
← Sezonul anterior Sezonul următor →
Durată	9 martie - 12 octombrie
Nr. curse	16
Nr. piloți	24
Nr. echipe	10
Campionul la Piloți
Michael Schumacher (Al 6-lea titlu)
Campionul la Constructori
Ferrari (Al 13-lea titlu)

Campionatul Mondial de Formula 1 din 2003 a fost cel de-al 57-lea sezon al curselor auto pentru mașinile de Formula 1, recunoscut de organismul de conducere al sportului internațional, Federația Internațională de Automobilism, ca fiind competiția de cea mai înaltă clasă pentru mașinile de curse. A inclus cea de-a 54-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților, și a 46-a ediție a Campionatului Mondial al Constructorilor. Sezonul a fost disputat pe parcursul a șaisprezece curse, începând în Australia pe 9 martie și terminându-se în Japonia pe 12 octombrie. Michael Schumacher a ieșit campionul la piloți pentru al patrulea an la rând, iar Ferrari campioana la constructori.

Sezonul 2003 a văzut introducerea unor noi reglementări menite să crească entuziasmul în F1 și să ajute la atenuarea dificultăților financiare ale echipelor mai mici. Calificarea într-un singur tur a fost introdusă ca o modalitate pentru echipele mai mici de a obține mai multă expunere la televizor. Numai un singur tip de anvelopă pentru vreme umedă a fost permis pe utilizarea în cursele pe vreme umedă. Sistemul de punctaj, atât pentru titlurile Constructorilor, cât și pentru Piloți, a fost modificat de la 10–6–4–3–2–1 pentru primii șase piloți care au terminat în fiecare cursă, la 10–8–6–5–4–3–2–1 pentru primii opt clasați, în încercarea de a face competiția pentru titlu mai strânsă.

În timp ce Michael Schumacher de la Ferrari câștigase campionatul din 2002 cu 67 de puncte diferență față de coechipierul său, Rubens Barrichello, sezonul 2003 a fost mult mai strâns. Pentru o mare parte a sezonului 2003, mai mulți piloți de la mai multe echipe au avut șanse matematice să câștige campionatul mondial. Opt piloți diferiți au câștigat un Mare Premiu, printre care trei câștigători care au obținut prima lor victorie în Formula 1. Kimi Räikkönen de la McLaren-Mercedes și Juan Pablo Montoya, la BMW Williams, ambii au avut șansa de a câștiga campionatul din 2003 până la sfârșitul sezonului, cu Räikkönen încă în disputa matematică la cursa finală, Marele Premiu al Japoniei. Räikkönen a pierdut campionatul în fața lui Schumacher cu două puncte, deși a câștigat o singură cursă față de șase ale lui Schumacher. A fost al șaselea titlu mondial la piloți al lui Schumacher, doborând recordul de 46 de ani al lui Juan Manuel Fangio de cinci titluri mondiale. Apărarea titlului la constructori de către Ferrari a fost contestată pe tot parcursul anului de Williams și McLaren, unul dintre puținele sezoane în care au existat trei echipe în frunte dar, în cele din urmă, Ferrari a ieșit învingătoare încă o dată și echipa a câștigat al cincilea titlu consecutiv.

Piloții și echipele înscrise în campionat[modificare | modificare sursă]

Piloții și echipele următoare au fost incluse în sezonul din 2003 al campionatului.

Imagine	Concurent	Constructor	Motor†	Șasiu	Pneu	Piloți
						Nr.	Numele pilotului	Etape
	Scuderia Ferrari Marlboro	Ferrari	Ferrari 051B Ferrari 052	F2002B F2003-GA	B	1	Michael Schumacher	Toate
						2	Rubens Barrichello	Toate
	BMW WilliamsF1 Team	Williams	BMW P83	FW25	M	3	Juan Pablo Montoya	Toate
						4	Ralf Schumacher[a]	Toate
							Marc Gené	14
	West McLaren Mercedes	McLaren	Mercedes FO110M Mercedes FO110P	MP4-17D	M	5	David Coulthard	Toate
						6	Kimi Räikkönen	Toate
	Mild Seven Renault F1 Team	Renault	Renault RS23	R23 R23B	M	7	Jarno Trulli	Toate
						8	Fernando Alonso	Toate
	Sauber Petronas	Sauber	Petronas 03A[b]	C22	B	9	Nick Heidfeld	Toate
						10	Heinz-Harald Frentzen	Toate
	Benson & Hedges Jordan Ford	Jordan	Ford RS1	EJ13	B	11	Giancarlo Fisichella	Toate
						12	Ralph Firman[c]	1–13, 15–16
							Zsolt Baumgartner	13–14
	HSBC Jaguar Racing	Jaguar	Cosworth CR-5	R4	M	14	Mark Webber	Toate
						15	Antônio Pizzonia	1–11
							Justin Wilson	12–16
	Lucky Strike BAR Honda	BAR	Honda RA003E	005	B	16	Jacques Villeneuve	1–15
							Takuma Sato	16
						17	Jenson Button	Toate
	Minardi Cosworth[d]	Minardi	Cosworth CR-3	PS03	B	18	Justin Wilson	1–11
							Nicolas Kiesa	12–16
						19	Jos Verstappen	Toate
	Panasonic Toyota Racing	Toyota	Toyota RVX-03	TF103	M	20	Olivier Panis	Toate
						21	Cristiano da Matta	Toate

^† Toate motoarele trebuiau să aibă zece cilindri și o capacitate a motorului care să nu depășească 3000 cmc,^[2] și toate aveau configurația V10.^[3]

Calendar[modificare | modificare sursă]

Marele Premiu al Belgiei a fost scos din calendarul din 2003 din cauza legilor țării privind tutunul; mai multe echipe (Ferrari, McLaren, Renault, BAR și Jordan) au încălcat aceste legi din cauza sponsorizării lor de atunci și a anumitor clauze din contractele lor. Acest lucru a fost corectat ulterior și Formulei 1 i s-a permis să se întoarcă la Spa-Francorchamps în 2004.

1.	2.	3.	4.
Marele Premiu al Australiei 7-9 martie	Marele Premiu al Malaysiei 21-23 martie	Marele Premiu al Braziliei 4-6 aprilie	Marele Premiu al statului San Marino 18-20 aprilie
Albert Park (S)	Sepang (P)	Interlagos (P)	Imola (P)
5.	6.	7.	8.
Marele Premiu al Spaniei 2-4 mai	Marele Premiu al Austriei 16-18 mai	Marele Premiu al Principatului Monaco 29, 31 mai-1 iun	Marele Premiu al Canadei 13-15 iunie
Catalunya (P)	A1-Ring (P)	Monaco (S)	Gilles Villeneuve (S)
9.	10.	11.	12.
Marele Premiu al Europei 27-29 iunie	Marele Premiu al Franței 4-6 iulie	Marele Premiu al Marii Britanii 18-20 iulie	Marele Premiu al Germaniei 1-3 august
Nürburgring (P)	Magny-Cours (P)	Silverstone (P)	Hockenheimring (P)
13.	14.	15.	16.
Marele Premiu al Ungariei 22-24 august	Marele Premiu al Italiei 12-14 septembrie	Marele Premiu al Statelor Unite 26-28 septembrie	Marele Premiu al Japoniei 10-12 octombrie
Hungaroring (P)	Monza (P)	Indianapolis (P)	Suzuka (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente[modificare | modificare sursă]

Marile Premii[modificare | modificare sursă]

Etapa	Mare Premiu	Pole position	Cel mai rapid tur	Pilotul câștigător	Constructorul câștigător	Pneu	Raport	Lider
								Pilot	Dif.
1	MP al Australiei	Michael Schumacher	Kimi Räikkönen	David Coulthard	McLaren-Mercedes	M	Raport	COU	2
2	MP al Malaysiei	Fernando Alonso	Michael Schumacher	Kimi Räikkönen	McLaren-Mercedes	M	Raport	RAI	6
3	MP al Braziliei	Rubens Barrichello	Rubens Barrichello	Giancarlo Fisichella	Jordan-Ford	B	Raport		9
4	MP al statului San Marino	Michael Schumacher	Michael Schumacher	Michael Schumacher	Ferrari	B	Raport		13
5	MP al Spaniei	Michael Schumacher	Rubens Barrichello	Michael Schumacher	Ferrari	B	Raport		4
6	MP al Austriei	Michael Schumacher	Michael Schumacher	Michael Schumacher	Ferrari	B	Raport		2
7	MP al Principatului Monaco	Ralf Schumacher	Kimi Räikkönen	Juan Pablo Montoya	Williams-BMW	M	Raport		4
8	MP al Canadei	Ralf Schumacher	Fernando Alonso	Michael Schumacher	Ferrari	B	Raport	MSC	3
9	MP al Europei	Kimi Räikkönen	Kimi Räikkönen	Ralf Schumacher	Williams-BMW	M	Raport		7
10	MP al Franței	Ralf Schumacher	Juan Pablo Montoya	Ralf Schumacher	Williams-BMW	M	Raport		8
11	MP al Marii Britanii	Rubens Barrichello	Rubens Barrichello	Rubens Barrichello	Ferrari	B	Raport		7
12	MP al Germaniei	Juan Pablo Montoya	Juan Pablo Montoya	Juan Pablo Montoya	Williams-BMW	M	Raport		6
13	MP al Ungariei	Fernando Alonso	Juan Pablo Montoya	Fernando Alonso	Renault	M	Raport		1
14	MP al Italiei	Michael Schumacher	Michael Schumacher	Michael Schumacher	Ferrari	B	Raport		3
15	MP al Statelor Unite	Kimi Räikkönen	Michael Schumacher	Michael Schumacher	Ferrari	B	Raport		9
16	MP al Japoniei	Rubens Barrichello	Ralf Schumacher	Rubens Barrichello	Ferrari	B	Raport		2

Sistemul de punctaj[modificare | modificare sursă]

Punctele sunt acordate primilor opt piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei trebuie să termine cel puțin 75% din distanța programată.^[1] Jumătate de puncte sunt acordate dacă câștigătorul cursei termină mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, se folosește un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final.^[2]

Note

• ^1 - În cazul în care nu sunt încheiate două tururi complete, nu se acordă nici un punct și cursa este abandonată.
• ^2 - În cazul în care doi sau mai mulți piloți realizează același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, se va folosi următorul cel mai bun rezultat. Dacă doi sau mai mulți piloți vor avea un număr egal de rezultate de un număr egal de ori, FIA va nominaliza câștigătorul conform unor criterii pe care le va considera potrivite.

Clasament Campionatul Mondial al Piloților[modificare | modificare sursă]

Poz.	Pilot	AUS	MAL	BRA	SMR	ESP	AUT	MON	CAN	EUR	FRA	GBR	GER	HUN	ITA	USA	JPN	Puncte
1	Michael Schumacher	4P	6R	Ab	1P R	1P	1P R	3	1	5	3	4	7	8	1P R	1R	8[e]	93
2	Kimi Räikkönen	3R	1	2	2	Ab	2	2R	6	AbP R	4	3	Ab	2	4	2P	2	91
3	Juan Pablo Montoya	2	12	Ab	7	4	Ab	1	3	2	2R	2	1P R	3R	2	6	Ab	82
4	Rubens Barrichello	Ab	2	AbP R	3	3R	3	8	5	3	7	1P R	Ab	Ab	3	Ab	1P	65
5	Ralf Schumacher	8	4	7	4	5	6	4P	2P	1	1P	9	Ab	4	NS	Ab	12R	58
6	Fernando Alonso	7	3P	3	6	2	Ab	5	4R	4	Ab	Ab	4	1P	8	Ab	Ab	55
7	David Coulthard	1	Ab	4	5	Ab	5	7	Ab	15*	5	5	2	5	Ab	Ab	3	51
8	Jarno Trulli	5	5	8	13	Ab	8	6	Ab	Ab	Ab	6	3	7	Ab	4	5	33
9	Jenson Button	10	7	Ab	8	9	4	NS	Ab	7	Ab	8	8	10	Ab	Ab	4	17
10	Mark Webber	Ab	Ab	9*	Ab	7	7	Ab	7	6	6	14	11*	6	7	Ab	11	17
11	Heinz-Harald Frentzen	6	9	5	11	Ab	NS	Ab	Ab	9	12	12	Ab	Ab	13*	3	Ab	13
12	Giancarlo Fisichella	12*	Ab	1	15*	Ab	Ab	10	Ab	12	Ab	Ab	13*	Ab	10	7	Ab	12
13	Cristiano da Matta	Ab	11	10	12	6	10	9	11*	Ab	11	7	6	11	Ab	9	7	10
14	Nick Heidfeld	Ab	8	Ab	10	10	Ab	11	Ab	8	13	17	10	9	9	5	9	6
15	Olivier Panis	Ab	Ab	Ab	9	Ab	Ab	13	8	Ab	8	11	5	Ab	Ab	Ab	10	6
16	Jacques Villeneuve	9	NS	6	Ab	Ab	12	Ab	Ab	Ab	9	10	9	Ab	6	Ab		6
17	Marc Gené														5			4
18	Takuma Sato																6	3
19	Ralph Firman	Ab	10	Ab	Ab	8	11	12	Ab	11	15	13	Ab	NS		Ab	14	1
20	Justin Wilson	Ab	Ab	Ab	Ab	11	13	Ab	Ab	13	14	16	Ab	Ab	Ab	8	13	1
21	Antônio Pizzonia	13*	Ab	Ab	14	Ab	9	Ab	10*	10	10	Ab						0
22	Jos Verstappen	11	13	Ab	Ab	12	Ab	Ab	9	14	16	15	Ab	12	Ab	10	15	0
23	Nicolas Kiesa												12	13	12	11	16	0
24	Zsolt Baumgartner													Ab	11			0
Poz.	Pilot	AUS	MAL	BRA	SMR	ESP	AUT	MON	CAN	EUR	FRA	GBR	GER	HUN	ITA	USA	JPN	Puncte

Clasament Campionatul Mondial al Constructorilor[modificare | modificare sursă]

Poz.	Constructor	AUS	MAL	BRA	SMR	ESP	AUT	MON	CAN	EUR	FRA	GBR	GER	HUN	ITA	USA	JPN	Puncte
1	Ferrari	4P	2	AbP R	1P R	1P	1P R	3	1	3	3	1P R	7	8	1P R	1R	1P[f]	158
		Ab	6R	Ab	3	3R	3	8	5	5	7	4	Ab	Ab	3	Ab	8
2	Williams-BMW	2	4	7	4	4	6	1	2P	1	1P	2	1P R	3R	2	6	12R	144
		8	12	Ab	7	5	Ab	4P	3	2	2R	9	Ab	4	5	Ab	Ab
3	McLaren-Mercedes	1	1	2	2	Ab	2	2R	6	15*	4	3	2	2	4	2P	2	142
		3R	Ab	4	5	Ab	5	7	Ab	AbP R	5	5	Ab	5	Ab	Ab	3
4	Renault	5	3P	3	6	2	8	5	4R	4	Ab	6	3	1P	8	4	5	88
		7	5	8	13	Ab	Ab	6	Ab	Ab	Ab	Ab	4	7	Ab	Ab	Ab
5	BAR-Honda	9	7	6	8	9	4	Ab	Ab	7	9	8	8	10	6	Ab	4	26
		10	NS	Ab	Ab	Ab	12	NS	Ab	Ab	Ab	10	9	Ab	Ab	Ab	6
6	Sauber-Petronas	6	8	5	10	10	Ab	11	Ab	8	12	12	10	9	9	3	9	19
		Ab	9	Ab	11	Ab	NS	Ab	Ab	9	13	17	Ab	Ab	13*	5	Ab
7	Jaguar-Cosworth	13*	Ab	9*	14	7	7	Ab	7	6	6	14	11*	6	7	8	11	18
		Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	9	Ab	10*	10	10	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	13
8	Toyota	Ab	11	10	9	6	10	9	8	Ab	8	7	5	11	Ab	9	7	16
		Ab	Ab	Ab	12	Ab	Ab	13	11	Ab	11	11	6	Ab	Ab	Ab	10
9	Jordan-Ford	12*	10	1	15*	8	11	10	Ab	11	15	13	13*	Ab	10	7	14	13
		Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	12	Ab	12	Ab	Ab	Ab	Ab	11	Ab	Ab
10	Minardi-Cosworth	11	13	Ab	Ab	11	13	Ab	9	13	14	15	12	12	12	10	15	0
		Ab	Ab	Ab	Ab	12	Ab	Ab	Ab	14	16	16	Ab	13	Ab	11	16
Poz.	Constructor	AUS	MAL	BRA	SMR	ESP	AUT	MON	CAN	EUR	FRA	GBR	GER	HUN	ITA	USA	JPN	Puncte

Note:

• Pozițiile sunt sortate după cel mai bun rezultat, rândurile nefiind legate de piloți. În caz de egalitate de puncte, cele mai bune poziții obținute au determinat rezultatul.

Note[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]