Sezonul de Formula 1 din 2006

Campionatul Mondial de Formula 1 Sezonul 2006
← Sezonul anterior Sezonul următor →
Durată	12 martie - 22 octombrie
Nr. curse	18
Nr. piloți	27
Nr. echipe	11
Campionul la Piloți
Fernando Alonso (Al 2-lea titlu)
Campionul la Constructori
Renault (Al 2-lea titlu)

Campionatul Mondial de Formula 1 din 2006 a fost cel de-al 60-lea sezon al curselor auto pentru mașinile de Formula 1, recunoscut de organismul de conducere al sportului internațional, Federația Internațională de Automobilism, ca fiind competiția de cea mai înaltă clasă pentru mașinile de curse. A inclus cea de-a 57-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților, și a 49-a ediție a Campionatului Mondial al Constructorilor. Sezonul a fost disputat pe parcursul a optsprezece curse, începând în Bahrain pe 12 martie și terminându-se în Brazilia pe 22 octombrie. Acest sezon a marcat începutul utilizării motoarelor V8 de 2,4L în Formula 1, față de motoarele V10 de 3,0L care au fost folosite în sezoanele precedente, ce au continuat până la sfârșitul sezonului 2013. 2006 a fost, de asemenea, primul sezon din 1997 în care diferite configurații de motor au fost prezentate doar pentru Scuderia Toro Rosso, care avea un motor V10 de 3,0 litri Cosworth TJ2005-2.

Față de sezonul precedent, au avut loc mai multe schimbări pe piața piloților, începând deja în decembrie 2005, deoarece Fernando Alonso și-a încheiat o mutare la McLaren pentru 2007.^[1] În septembrie 2006, Michael Schumacher și-a anunțat retragerea din Formula 1 la sfârșitul sezonului, cu pilotul ce a terminat pe locul 2 în 2003 și 2005, Kimi Räikkönen, fiind anunțat drept înlocuitorul său la Ferrari.^[2][3] Printre alte plecări notabile s-a numărat și Juan Pablo Montoya, care a părăsit McLaren la mijlocul sezonului pentru a urma o carieră în NASCAR.^[4]

Campionatul la Piloți a fost câștigat de Fernando Alonso de la Renault pentru al doilea an consecutiv, Alonso devenind cel mai tânăr dublu campion mondial la acea vreme. Pe atunci, septuplul campion mondial, Michael Schumacher, de la Scuderia Ferrari, a terminat pe locul secund, la 13 puncte în urmă. Campionatul Constructorilor a fost câștigat de Renault, care a învins Ferrari cu cinci puncte.^[5]

Piloții și echipele înscrise în campionat[modificare | modificare sursă]

Piloții și echipele următoare au fost incluse în sezonul din 2006 al campionatului.

Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Pneu	Piloți
						Nr.	Numele pilotului	Etape
	Mild Seven Renault F1 Team	Renault	Renault RS26 2.4 V8	R26	M	1	Fernando Alonso	Toate
						2	Giancarlo Fisichella	Toate
	Team McLaren Mercedes	McLaren	Mercedes FO 108S 2.4 V8	MP4-21	M	3	Kimi Räikkönen	Toate
						4	Juan Pablo Montoya	1–10
							Pedro de la Rosa	11–18
	Scuderia Ferrari Marlboro	Ferrari	Ferrari 056 2.4 V8	248 F1	B	5	Michael Schumacher	Toate
						6	Felipe Massa	Toate
	Panasonic Toyota Racing	Toyota	Toyota RVX-06 2.4 V8	TF106 TF106B	B	7	Ralf Schumacher	Toate
						8	Jarno Trulli	Toate
	Williams F1 Team	Williams	Cosworth CA2006 2.4 V8	FW28	B	9	Mark Webber	Toate
						10	Nico Rosberg	Toate
	Lucky Strike Honda Racing F1 Team	Honda	Honda RA806E 2.4 V8	RA106	M	11	Rubens Barrichello	Toate
						12	Jenson Button	Toate
	Red Bull Racing	RBR	Ferrari 056 2.4 V8	RB2	M	14	David Coulthard	Toate
						15	Christian Klien	Toate
							Robert Doornbos	Toate
	BMW Sauber F1 Team	BMW Sauber	BMW P86 2.4 V8	F1.06	M	16	Nick Heidfeld	Toate
						17	Jacques Villeneuve	1–12
							Robert Kubica	13–18
	Midland F1 Racing	MF1	Toyota RVX-06 2.4 V8	M16	B	18	Tiago Monteiro	Toate
	Spyker MF1 Racing[a]					19	Christijan Albers	Toate
	Scuderia Toro Rosso	STR	Cosworth TJ2005-2 3.0 V10	STR1	M	20	Vitantonio Liuzzi	Toate
						21	Scott Speed	Toate
	Super Aguri F1 Team	Super Aguri	Honda RA806E 2.4 V8	SA05 SA06	B	22	Takuma Sato	Toate
						23	Yuji Ide	1–4
							Franck Montagny	5–11
							Sakon Yamamoto	12–18

Calendar[modificare | modificare sursă]

În 2006, FIA a anunțat că Marele Premiu al Belgiei nu va face parte din sezonul 2006 de Formula 1, deoarece autoritățile locale au început lucrări majore de reparații la Spa-Francorchamps.

1.	2.	3.	4.
Marele Premiu al Bahrainului 10-12 martie	Marele Premiu al Malaysiei 17-19 martie	Marele Premiu al Australiei 31 mar-2 apr	Marele Premiu al statului San Marino 21-23 aprilie
Sakhir (P)	Sepang (P)	Albert Park (S)	Imola (P)
5.	6.	7.	8.
Marele Premiu al Europei 5-7 mai	Marele Premiu al Spaniei 12-14 mai	Marele Premiu al Principatului Monaco 25, 27-28 mai	Marele Premiu al Marii Britanii 9-11 iunie
Nürburgring (P)	Catalunya (P)	Monaco (S)	Silverstone (P)
9.	10.	11.	12.
Marele Premiu al Canadei 23-25 iunie	Marele Premiu al Statelor Unite 30 iun-2 iul	Marele Premiu al Franței 14-16 iulie	Marele Premiu al Germaniei 28-30 iulie
Gilles Villeneuve (S)	Indianapolis (P)	Magny-Cours (P)	Hockenheimring (P)
13.	14.	15.	16.
Marele Premiu al Ungariei 4-6 august	Marele Premiu al Turciei 25-27 august	Marele Premiu al Italiei 8-10 septembrie	Marele Premiu al Chinei 29 sep-1 oct
Hungaroring (P)	Istanbul Park (P)	Monza (P)	Shanghai (P)
17.	18.
Marele Premiu al Japoniei 6-8 octombrie	Marele Premiu al Braziliei 20-22 octombrie
Suzuka (P)	Interlagos (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente[modificare | modificare sursă]

Marile Premii[modificare | modificare sursă]

Etapa	Mare Premiu	Pole position	Cel mai rapid tur	Pilotul câștigător	Constructorul câștigător	Pneu	Raport	Lider
								Pilot	Dif.
1	MP al Bahrainului	Michael Schumacher	Nico Rosberg	Fernando Alonso	Renault	M	Raport	ALO	2
2	MP al Malaysiei	Giancarlo Fisichella	Fernando Alonso	Giancarlo Fisichella	Renault	M	Raport		7
3	MP al Australiei	Jenson Button	Kimi Räikkönen	Fernando Alonso	Renault	M	Raport		14
4	MP al statului San Marino	Michael Schumacher	Fernando Alonso	Michael Schumacher	Ferrari	B	Raport		15
5	MP al Europei	Fernando Alonso	Michael Schumacher	Michael Schumacher	Ferrari	B	Raport		13
6	MP al Spaniei	Fernando Alonso	Felipe Massa	Fernando Alonso	Renault	M	Raport		15
7	MP al Principatului Monaco	Fernando Alonso	Michael Schumacher	Fernando Alonso	Renault	M	Raport		21
8	MP al Marii Britanii	Fernando Alonso	Fernando Alonso	Fernando Alonso	Renault	M	Raport		23
9	MP al Canadei	Fernando Alonso	Kimi Räikkönen	Fernando Alonso	Renault	M	Raport		25
10	MP al Statelor Unite	Michael Schumacher	Michael Schumacher	Michael Schumacher	Ferrari	B	Raport		19
11	MP al Franței	Michael Schumacher	Michael Schumacher	Michael Schumacher	Ferrari	B	Raport		17
12	MP al Germaniei	Kimi Räikkönen	Michael Schumacher	Michael Schumacher	Ferrari	B	Raport		11
13	MP al Ungariei	Kimi Räikkönen	Felipe Massa	Jenson Button	Honda	M	Raport		10
14	MP al Turciei	Felipe Massa	Michael Schumacher	Felipe Massa	Ferrari	B	Raport		12
15	MP al Italiei	Kimi Räikkönen	Kimi Räikkönen	Michael Schumacher	Ferrari	B	Raport		2
16	MP al Chinei	Fernando Alonso	Fernando Alonso	Michael Schumacher	Ferrari	B	Raport	MSC	0
17	MP al Japoniei	Felipe Massa	Fernando Alonso	Fernando Alonso	Renault	M	Raport	ALO	10
18	MP al Braziliei	Felipe Massa	Michael Schumacher	Felipe Massa	Ferrari	B	Raport		13

Sistemul de punctaj[modificare | modificare sursă]

Punctele sunt acordate primilor opt piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei trebuie să termine cel puțin 75% din distanța programată.^[1] Jumătate de puncte sunt acordate dacă câștigătorul cursei termină mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, se folosește un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final.^[2]

Note

• ^1 - În cazul în care nu sunt încheiate două tururi complete, nu se acordă nici un punct și cursa este abandonată.
• ^2 - În cazul în care doi sau mai mulți piloți realizează același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, se va folosi următorul cel mai bun rezultat. Dacă doi sau mai mulți piloți vor avea un număr egal de rezultate de un număr egal de ori, FIA va nominaliza câștigătorul conform unor criterii pe care le va considera potrivite.

Clasament Campionatul Mondial al Piloților[modificare | modificare sursă]

Poz.	Pilot	BHR	MAL	AUS	SMR	EUR	ESP	MON	GBR	CAN	USA	FRA	GER	HUN	TUR	ITA	CHN	JPN	BRA	Puncte
1	Fernando Alonso	1	2R	1	2R	2P	1P	1P	1P R	1P	5	2	5	Ab	2	Ab	2P R	1R	2[b]	134
2	Michael Schumacher	2P	6	Ab	1P	1R	2	5R	2	2	1P R	1P R	1R	8*	3R	1	1	Ab	4R	121
3	Felipe Massa	9	5	Ab	4	3	4R	9	5	5	2	3	2	7R	1P	9	Ab	2P	1P	80
4	Giancarlo Fisichella	Ab	1P	5	8	6	3	6	4	4	3	6	6	Ab	6	4	3	3	6	72
5	Kimi Räikkönen	3	Ab	2R	5	4	5	Ab	3	3R	Ab	5	3P	AbP	Ab	2P R	Ab	5	5	65
6	Jenson Button	4	3	10*R	7	Ab	6	11	Ab	9	Ab	Ab	4	1	4	5	4	4	3	56
7	Rubens Barrichello	15	10	7	10	5	7	4	10	Ab	6	Ab	Ab	4	8	6	6	12	7	30
8	Juan Pablo Montoya	5	4	Ab	3	Ab	Ab	2	6	Ab	Ab									26
9	Nick Heidfeld	12	Ab	4	13	10	8	7	7	7	Ab	8	Ab	3	14	8	7	8	17*	23
10	Ralf Schumacher	14	8	3	9	Ab	Ab	8	Ab	Ab	Ab	4	9	6	7	15	Ab	7	Ab	20
11	Pedro de la Rosa											7	Ab	2	5	Ab	5	11	8	19
12	Jarno Trulli	16	9	Ab	Ab	9	10	17*	11	6	4	Ab	7	12*	9	7	Ab	6	Ab	15
13	David Coulthard	10	Ab	8	Ab	Ab	14	3	12	8	7	9	11	5	15*	12	9	Ab	Ab	14
14	Mark Webber	6	Ab	Ab	6	Ab	9	Ab	Ab	12	Ab	Ab	Ab	Ab	10	10	8	Ab	Ab	7
15	Jacques Villeneuve	Ab	7	6	12	8	12	14	8	Ab	Ab	11	Ab							7
16	Robert Kubica													DSC	12	3	13	9	9	6
17	Nico Rosberg	7R	Ab	Ab	11	7	11	Ab	9	Ab	9	14	Ab	Ab	Ab	Ab	11	10	Ab	4
18	Christian Klien	8	Ab	Ab	Ab	Ab	13	Ab	14	11	Ab	12	8	Ab	11	11				2
19	Vitantonio Liuzzi	11	11	Ab	14	Ab	15*	10	13	13	8	13	10	Ab	Ab	14	10	14	13	1
20	Scott Speed	13	Ab	9	15	11	Ab	13	Ab	10	Ab	10	12	11	13	13	14	18*	11	0
21	Tiago Monteiro	17	13	Ab	16	12	16	15	16	14	Ab	Ab	DSC	9	Ab	Ab	Ab	16	15	0
22	Christijan Albers	Ab	12	11	Ab	13	Ab	12	15	Ab	Ab	15	DSC	10	Ab	17	15	Ab	14	0
23	Takuma Sato	18	14	12	Ab	Ab	17	Ab	17	15*	Ab	Ab	Ab	13	NC	16	DSC	15	10	0
24	Robert Doornbos																12	13	12	0
25	Yuji Ide	Ab	Ab	13	Ab															0
26	Sakon Yamamoto												Ab	Ab	Ab	Ab	16	17	16	0
27	Franck Montagny					Ab	Ab	16	18	Ab	Ab	16								0
Poz.	Pilot	BHR	MAL	AUS	SMR	EUR	ESP	MON	GBR	CAN	USA	FRA	GER	HUN	TUR	ITA	CHN	JPN	BRA	Puncte
Sursa:[7]

Clasament Campionatul Mondial al Constructorilor[modificare | modificare sursă]

Poz.	Constructor	BHR	MAL	AUS	SMR	EUR	ESP	MON	GBR	CAN	USA	FRA	GER	HUN	TUR	ITA	CHN	JPN	BRA	Puncte
1	Renault	1	1P	1	2R	2P	1P	1P	1P R	1P	3	2	5	Ab	2	4	2P R	1R	2[c]	206
		Ab	2R	5	8	6	3	6	4	4	5	6	6	Ab	6	Ab	3	3	6
2	Ferrari	2P	5	Ab	1P	1R	2	5R	2	2	1P R	1P R	1R	7R	1P	1	1	2P	1P	201
		9	6	Ab	4	3	4R	9	5	5	2	3	2	8*	3R	9	Ab	Ab	4R
3	McLaren-Mercedes	3	4	2R	3	4	5	2	3	3R	Ab	5	3P	2	5	2P R	5	5	5	110
		5	Ab	Ab	5	Ab	Ab	Ab	6	Ab	Ab	7	Ab	AbP	Ab	Ab	Ab	11	8
4	Honda	4	3	7	7	5	6	4	10	9	6	Ab	4	1	4	5	4	4	3	86
		15	10	10*R	10	Ab	7	11	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	4	8	6	6	12	7
5	BMW Sauber	12	7	4	12	8	8	7	7	7	Ab	8	Ab	3	12	3	7	8	9	36
		Ab	Ab	6	13	10	12	14	8	Ab	Ab	11	Ab	DSC	14	8	13	9	17*
6	Toyota	14	8	3	9	9	10	8	11	6	4	4	7	6	7	7	Ab	6	Ab	35
		16	9	Ab	Ab	Ab	Ab	17*	Ab	Ab	Ab	Ab	9	12*	9	15	Ab	7	Ab
7	RBR-Ferrari	8	Ab	8	Ab	Ab	13	3	12	8	7	9	8	5	11	11	9	13	12	16
		10	Ab	Ab	Ab	Ab	14	Ab	14	11	Ab	12	11	Ab	15*	12	12	Ab	Ab
8	Williams-Cosworth	6	Ab	Ab	6	7	9	Ab	9	12	9	14	Ab	Ab	10	10	8	10	Ab	11
		7R	Ab	Ab	11	Ab	11	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	11	Ab	Ab
9	STR-Cosworth	11	11	9	14	11	15*	10	13	10	8	10	10	11	13	13	10	14	11	1
		13	Ab	Ab	15	Ab	Ab	13	Ab	13	Ab	13	12	Ab	Ab	14	14	18*	13
10	MF1-Toyota	17	12	11	16	12	16	12	15	14	Ab	15	DSC	9	Ab	17	15	16	14	0
		Ab	13	Ab	Ab	13	Ab	15	16	Ab	Ab	Ab		10	Ab	Ab	Ab	Ab	15
11	Super Aguri-Honda	18	14	12	Ab	Ab	17	16	17	15*	Ab	16	Ab	13	NC	16	16	15	10	0
		Ab	Ab	13	Ab	Ab	Ab	Ab	18	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	DSC	17	16
Poz.	Constructor	BHR	MAL	AUS	SMR	EUR	ESP	MON	GBR	CAN	USA	FRA	GER	HUN	TUR	ITA	CHN	JPN	BRA	Puncte
Sursa:[7]

Note:

• Pozițiile sunt sortate după cel mai bun rezultat, rândurile nefiind legate de piloți. În caz de egalitate de puncte, cele mai bune poziții obținute au determinat rezultatul.

Note[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]