Sfinxul din Bucegi

Poziționare
Sfinxul din Bucegi

Coordonate	45°25′N 25°28′E ({{PAGENAME}}) / 45.41°N 25.47°E
Localitate	Comuna Moroeni, Județul Dâmbovița
Țara	România
Modifică date / text

Sfinxul din Munții Bucegi este o formațiune geologica alcătuita din conglomerate, rezultată în urma dezagregării și eroziunii diferențiate, situat la 2.206 m altitudine, în județul Dâmbovița, pe teritoriul administrativ al comunei Moroeni. Originea numelui Sfinxului este datorată asemănării sale cu un cap uman, mai exact cu Sfinxul Egiptean. Format dintr-un bloc mare de piatră ce a căpătat forma de astăzi într-un timp foarte îndelungat, Sfinxul din Bucegi, aflat pe platoul Bucegi, măsoară 8 metri în înălțime și 12 metri în lățime.

Din punct de vedere istoric și chiar mistic, Sfinxul este^{[necesită citare]} reprezentarea unei divinități supreme din timpuri pelasge. Aspectul său omenesc este asociat cu o expresie de suveranitate și putere, acest lucru fiind evidențiat prin fața proporționată, buze severe si bărbia voluntară. Pelasgii au fost anteriori grecilor, triburile lor au fost răspândite mai ales în zona Mării Egee.

Asemănarea sa cu un Sfinx (dacă este privit din anumite unghiuri, marcate în jurul său), cât și legendele și istoria locului, au făcut ca această formațiune geologică să devină o atracție turistică importantă.

În perioada 1966-1968, juristul peruan Daniel Ruzo, observase că Sfinxul seamănă cu chipul principal dintr-un ansamblu sculptat într-o stâncă de pe podișul Marcahuasi, din Peru, numit „Monumentul Omenirii”: «Sfinxul nu reprezintă doar un singur chip, fiind înconjurat de altele, dar din rase diferite, precum și de capul unui câine, care are rol de străjer al unei comori aflată într-o „peșteră a tezaurului” în apropierea Omului». ^[1]

În munții României există și alți megaliți care poartă denumirea de sfinx, căpătată invariabil la o dată relativ recentă: Sfinxul de la Stănișoara, Sfinxul de la Piatra Arsă, Sfinxul Lainicilor, Sfinxul Bratocei, Sfinxul Bănățean cunoscut și sub denumirea de „Sfinxul de la Topleț”, Sfinxul de la Pietrele lui Solomon, Sfinxul din Munții Gutâiului^[2] etc.

Originea denumirii[modificare | modificare sursă]

Din cele mai vechi timpuri, oamenii^[cine?] au fost pur si simplu fascinați de această minunăție a naturii^{[necesită citare]}. Ca drept dovadǎ stǎ mǎrturie cea mai veche fotografie ce are Sfinxul din Bucegi ca personaj principal. Aceasta datează din anul 1900, cand tehnica fotografică era abia la începuturile ei. Luând aceste lucruri în calcul, putem foarte ușor sǎ ne dǎm seama cât de importantă a fost această formațiune pentru vizitatori, dacǎ în acele condiții în care aparatele de fotografiat cântǎreau extrem de mult, a existat cineva interesat să o fotografieze. Aceastǎ fotografie poartǎ numele de Babele din Caraiman. Prima denumire oficialǎ, ca și Sfinxul din Bucegi, dateazǎ din anul 1935 într-un articol al publicației de profil a vremurilor respective ce purta numele de Buletin Alpin.

Astfel, odată ce această denumire a fost dată, a fost doar un pas pînă la a deveni oficială. A doua numire în acest sens a megalitului a apărut în Revista „România”, înființată de profesorul Alexandru Bădăuță (1901-1983), prozator, memorialist și eseist și unul dintre întemeietorii Oficiului Național de Turism (în 1936), care, fiind deosebit de pasionat de acest subiect, a descris pentru prima oară acest megalit și l-a denumit „Sfinxul românesc”.^[3]

Accesul spre Sfinxul din Bucegi[modificare | modificare sursă]

Cea mai simplă cale de acces este cu Telecabina Bușteni – Babele, traseu ce are o lungime de 4.350 m, o diferență de nivel de 1.235 m și este străbătut în aproximativ 15 minute. Telecabina are o capacitate de 25 persoane.

Cabana Babele este cea mai cunoscutǎ cabanǎ din zonă, ea având o capacitate de 108 locuri de cazare. Din Busteni, drumul de acces cǎtre Sfinx este foarte ușor de parcurs, deoarece vom întâlni o potecǎ marcatǎ cu un triunghi albastru pe văile Urlătoarea Mică și Urlǎtoarea Mare până în apropierea cantonului Jepi. Acest traseu este recomandat doar pe timp de varǎ. ^{[necesită citare]} Cu toate acestea, în comparație cu majoritatea regiunilor turistice montane unde avem parte de acces dificil, în ceea ce privește Sfinxul din Bucegi, vorbim cu siguranța despre acces relativ simplu, datorită noțiunii de platou, și anume Platoul Bucegi, unde este poziționat.^{[necesită citare]}

Apariție în filme[modificare | modificare sursă]

Sfinxul din Bucegi apare în filmul Dacii (1967), el fiind locul unde este jertfit Cotyso, fiul regelui dac Decebal (87-106 d.Hr.).^[4] Această moarte ritualică este inspirată din informațiile lui Herodot (c. 484 - c. 425 î.Hr.) privind religia geților: trimiterea ca sol la Zamolxe a celui mai curat dintre tineri prin aruncarea în 3 sulițe ^[5], istoricii neștiind dacă această jertfă se mai aplica și în timpul lui Decebal.

În filmul Haiducii lui Șaptecai (1971 d.Hr.), căpetenia de haiduci Anghel Șaptecai este prinsă de căpitanul de arnăuți Mamulos și dus pe hotarul țării, pe lângă formațiunile muntoase Sfinxul din Bucegi și Babele. În loc să-l ucidă, Mamulos îl trimite însă în Transilvania, amenințându-l că-i va ucide pe toți haiducii dacă Anghel se va întoarce în țară.

De asemenea, acesta este promovat și în noul documentar de la Netflix "Flavours Of Romania".

Situația legală[modificare | modificare sursă]

Din anul 2001, Sfinxul și Babele au făcut obiectul unei dispute în instanță, între județele Prahova și Dâmbovița.^[6]^[7] Totul s-a terminat cu sentința definitivă pronunțată de Curtea de Apel Pitești, în septembrie 2022, în favoarea județului Dâmbovița. ^[8]

Note[modificare | modificare sursă]

^ Daniel Ruzo: Marcahuasi: la historia fantástica de un descubrimiento : los templos de piedra de una humanidad desaparecida, Editorial Mundo Hispano, 1980, ISBN: 9972-33-062-1
^ Sfinx al Maramureșului, descoperit de un ecologist, 8 august 2011, Evenimentul zilei, accesat la 6 august 2013
^ Silviu N. Dragomir (ing.), Sfinxul din Bucegi. Legendă și adevăr despre megaliți, în Almanahul turistic, 1986, pp. 121-123
^ Ciprian Plăiașu, Mitul strămoșilor în „epopeea națională“: Dacii, Columna și Burebista Arhivat în 15 august 2012, la Wayback Machine., în "Historia", 20 decembrie 2011.
^ Izvoare privind Istoria României (Editura Academiei Republicii Populare România, București, 1964), p. 47–49.
^ Babele și Sfinxul, disputate de județele Prahova și Dâmbovița, 17 decembrie 2009, Evenimentul zilei, accesat la 6 iunie 2016
^ Sfinxul și Babele, disputate în instanță de județele Prahova și Dâmbovița, 13 aprilie 2013, Ionuț Dima, Adevărul, accesat la 6 iunie 2016
^ Simion, Cristina (28.IX.2022). „Judecătorii Curții de Apel Pitești au decis: Babele și Sfinxul se află pe teritoriul județului Dâmbovița”. Jurnalul de Argeș. Accesat în 29.IX.2022. Verificați datele pentru: |access-date=, |date= (ajutor)