Suzanne Valadon

Suzanne Valadon
Date personale
Născută	23 septembrie 1865[3][4][5][6] Bessines-sur-Gartempe, Limousin, Franța[7][8]
Decedată	7 aprilie 1938 (72 de ani)[3][4][5][9] Paris, Île-de-France, Franța[10][11]
Înmormântată	cimetière parisien de Saint-Ouen[*][[cimetière parisien de Saint-Ouen (cemetery located in Saint-Ouen, in France)|​]]
Căsătorită cu	André Utter[*][[André Utter (pictor francez)|​]] (1914–1938)[12]
Copii	Maurice Utrillo[13]
Cetățenie	Franța[14]
Ocupație	pictoriță art model[*][[art model (person who poses for any visual artist as part of the creative process)|​]] model desenatoare[*]​ artist grafic[*]​ artistă
Locul desfășurării activității	Paris[15]
Limbi vorbite	limba franceză[16]
Activitate
Pseudonim	Suzanne Moussis[1], Suzanne Utter[1]
Domeniu artistic	pictură
Profesor pentru	Maurice Utrillo
Mișcare artistică	postimpresionism[2], simbolism
Opere importante	Casting the Net[*][[Casting the Net (pictură de Suzanne Valadon)|​]], Camera albastră
Semnătură
Modifică date / text

Suzanne Valadon (n. 23 septembrie 1865, Bessines-sur-Gartempe, Limousin, Franța – d. 7 aprilie 1938, Paris, Île-de-France, Franța), născută Marie-Clémentine Valade, este o pictoriță franceză, prima femeie admisă în Société Nationale des Beaux-Arts din Franța. De asemenea este mama pictorului Maurice Utrillo.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Fiică a unei spălătorese necăsătorită, Suzanne, la cincisprezece ani, devine acrobată de circ, dar un accident petrecut un an mai târziu îi curmă aceasta carieră. S-a stabilit împreună cu mama sa și, mai târziu cu fiul său Maurice Utrillo, în cartierul Montmartre din Paris unde are posibilitatea să se inițieze în artă.

Frumusețea sa atrage privirile multor pictori, devenind modelul acestora, ocazie cu care le observă și învață tehnica. A pozat pentru artiști ca Pierre-Auguste Renoir, Henri de Toulouse-Lautrec, Edgar Degas, Puvis de Chavannes, pentru unii dintre ei fiind mai mult decât model. Edgar Degas este cel care i-a observat talentul și a încurajat-o în eforturile sale de a învăța tehnica picturii. Are succes, ceea ce a scutit-o oarecum de grijile financiare prilejuite și de creșterea fiului său, Maurice Utrillo.

Era o obișnuită a localurilor rău famate din Montmartre, ceea ce l-a determinat pe Henri de Touluse-Lautrec să-i execute un portret care a devenit celebru, „La buveuse”. Portrete care sunt acum celebre i-a făcut și Pierre Auguste Renoir.

Purta deseori un buchet de morcovi, ținea o capră în atelierul său cu scopul de a-i mânca desenele proaste sau își hrănea vinerea pisicile cu caviar.

Căsătoria sa din 1896 cu un agent de schimb a luat sfârșit în 1909, Suzanne părăsindu-l pentru André Utter, un tânăr cu trei ani mai mic decât fiul său. Se căsătorește cu acesta în 1914, căsătoria durând peste treizeci de ani. Una din cele mai cunoscute dintre pânzele sale îi înfățișează pe amândoi în postura de Adam și Eva.

Suzanne Valadon a murit pe 7 aprilie 1938, înconjurată de prietenii săi pictori André Derain, Pablo Picasso și Georges Braque, și a fost înmormântată în cimitirul parizian Saint-Ouen.

Operă[modificare | modificare sursă]

Suzanne Valadon a pictat naturi moarte, buchete și peisaje remarcabile prin forța compoziției și culorile vibrante. Este cunoscută de asemenea pentru nudurile sale. Primele sale expoziții, începând din 1890, cuprindeau în special portrete. Perfecționistă, putea să lucreze mai mulți ani la tablouri înainte de a le expune.

Operele sale sunt expuse astăzi cu preponderență la Centrul Cultural „Georges-Pompidou” și la Metropolitan Museum of Art din New York.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Suzanne Valadon

• Suzanne Valadon la Artcyclopedia
• Scurtă biografie
• Biografie a Suzannei Valadon^{[nefuncțională]}
• Suzanne Valadon la Spaightwood Galleries
• Femeile model de altadata Arhivat în 4 noiembrie 2013, la Wayback Machine., 20 ianuarie 2010, Paul Ioan Revista Magazin
• Povesti cu nebuni frumosi Arhivat în 30 mai 2010, la Wayback Machine., 20 august 2008, Paul Ioan, Revista Magazin

Note[modificare | modificare sursă]