Traian Ionescu

Trăian Ionescu

Informații generale
Nume complet	Trăian Ionescu
Data nașterii	17 iulie 1923(1923-07-17)
Locul nașterii	Văleni, Argeș, România
Data decesului	4 octombrie 2006 (83 de ani)
Locul decesului	București, România
Post	Portar
Cluburi de juniori
Ani	Club
1936–1939	TC Târgoviște
Cluburi de seniori*
Ani	Club	Ap	(G)
1939–1941	Sporting Club Pitești
1943–1945	Vulturii Lugoj
1945–1946	Sporting Club Pitești
1946–1949	Juventus București	42	(0)
1949–1951	CSCA București	36	(0)
1952	CA Câmpulung Moldovenesc	11	(0)
Total		89	(0)
Echipa națională
Ani	Țară	Ap	(G)
1948–1949	România	5	(0)
Echipe antrenate
1952	CCA București (asistent)
1952–1957	Petrolul (juniori)
1959–1968	Dinamo
1969–1970	Fenerbahçe
1970–1971	Dinamo
1973–1975	Sportul Studențesc
1975	Olimpia Satu Mare
1977–1978	Jiul Petroșani
1978–1980	SC Bacău
1980–1981	Petrolul
1981	Steaua
1982	Chimia Râmnicu Vâlcea
1983	Marocul olimpic
1984–1985	Olt Scornicești
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern
Modifică date / text

Traian Ionescu (n. 17 iulie 1923, comuna Văleni, județul Argeș – d. 4 octombrie 2006, București) a fost un important fotbalist și antrenor de fotbal român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Traian Ionescu s-a născut la data de 17 iulie 1923 în comuna Văleni (județul Argeș). Este legitimat ca fotbalist la vârsta de 13 ani la F.C. Târgoviște, jucând pe postul de portar la această echipă până în 1939, după care trece, pe rând, la Sporting Pitești (1939-1941), Vulturii Lugoj (1943-1945), Sporting Pitești (1945-1946), Juventus București (1946-1949), C.C.A. București (1949-1951) și Casa Armatei Câmpulung Moldovenesc (1952-1953).

Ca jucător de fotbal, a câștigat cu echipa C.C.A. București Campionatul Național de fotbal în 1951 și Cupa României (în edițiile 1948-1949, 1950, 1951). A îmbrăcat de cinci ori tricoul cu nr. 1 al Echipei Naționale a României.

Ca antrenor, a depus o rodnică activitate în cadrul clubului Petrolul Ploiești (1952-1957), realizând aici o puternică pepinieră, care a dat fotbalului românesc o serie de jucători valoroși (Sfetcu, Dridea I, Dridea II, Florea, Tabarcea, Badea, G. Marin).

Între anii 1959-1969 a activat, cu unele intermitențe, la conducerea tehnică a echipei Dinamo București, aducându-și o importantă contribuție la obținerea unor performanțe de prestigiu pentru această echipă:

titlul de campioană a României (1961/1962, 1962/1963, 1963/1964, 1964/1965)
Cupa României la fotbal (1963/1964 și 1967/1968).

El a promovat în fotbalul mare viitori jucători celebri precum Mircea Lucescu, Cornel Dinu, Florea Dumitrache, Ion Pîrcălab, Radu Nunweiller și Constantin Frățilă.

Apoi a lucrat ca antrenor de fotbal în Turcia, unde a câștigat campionatul Turciei cu echipa Fenerbahce Istanbul în sezonul 1969/1970. Revine la Dinamo București, unde activează în sezoanele 1970-1972, contribuind la cucerirea a încă un titlu de campioană națională în ediția 1970/1971.

Lucrează, după aceea, la centrul de fotbal al F.C. Sportul Studențesc (1973-1975), la F.C Olimpia Satu Mare (1976), Jiul Petroșani (1977-1978), Sport Club Bacău (1978-1980), Petrolul Ploiești (1980-1981), Steaua București (1981), Chimia Râmnicu Vâlcea (1982-retur), după care este solicitat pentru un an, în 1983, în Maroc, să pregătească echipa națională de juniori a acestei țări. Revine iarăși în România, unde antrenează echipa FC Olt Scornicești în sezonul 1984/1985, după care se retrage din activitatea fotbalistică.

Traian Ionescu a fost antrenor emerit, fiind considerat unul dintre cei mai valoroși tehnicieni din istoria fotbalului românesc. A încetat din viață la data de 4 octombrie 2006 în orașul București, la vârsta de 83 ani.