Tursunoy Saidazimova

Tursunoy Saidazimova
Date personale
Născută	1911 Toshkent, Turkestanski krai⁠(d)
Decedată	19 mai 1928 (17 ani) Buxoro, Republica Sovietică Socialistă Uzbekă
Cauza decesului	Ucisă de soțul ei într-o crimă de onoare
Cetățenie	Gubernia Generală a Turkestanului[*]​ (1911–1924)  Republica Sovietică Socialistă Uzbekă (1924–1928)
Ocupație	actriță cântăreață
Limbi vorbite	limba rusă limba uzbecă
Activitate
Cunoscută pentru	că a cântat într-o sală de teatru fără a purta un văl⁠(d) pe față
Modifică date / text

Tursunoy Saidazimova (în rusă Турсуной Саидазимова; n. 1911, Toshkent, Turkestanski krai^⁠(d) – d. 19 mai 1928, Buxoro, Republica Sovietică Socialistă Uzbekă), transliterată ocazional ca Tursunoi Saidazimova, a fost una dintre primele actrițe uzbece din RSS Uzbecă și una dintre primele care au cântat pe scenă fără a purta un văl pe față. Ea a fost ucisă de soțul ei într-o crimă de onoare, la scurt timp după ce cariera ei a luat avânt.^[1]

Cariera muzicală[modificare | modificare sursă]

Ea l-a cunoscut în anul 1926 la Tașkent pe poetul și compozitorul Hamza Niyazi, care s-a împrietenit cu ea și a convins-o să se alăture ansamblului de operă ^[2] A studiat teatrul la Studioul Dramatic Uzbec de la Moscova în perioada 1925–1927 și a fost elevă a lui Niyazi.^[2] Începând din 1927 a fost actriță a Uniunii Dramatice de Stat din Uzbekistan, unde a cântat pe scenă porțiuni muzicale la mai multe spectacole.^[3] Colegele ei actrițe au numit-o „privighetoarea uzbecă” ca urmare a faptului că avea o voce frumoasă și talent muzical.^[4]

Uciderea ei[modificare | modificare sursă]

A fost ucisă de soțul ei la presiunea familiei sale pentru că i-a „dezonorat” cântând fără văl în 1928, când era doar o adolescentă.^[4] Moartea ei a fost deplânsă de comunitatea teatrală uzbecă; Niyazi a citit un elogiu scris de el la înmormântarea ei, făcând mai multe persoane să înceapă să plângă. Un poem scris de Niyazi pentru a comemora moartea ei a numit-o martiră a artelor; uciderea ei a fost amintită chiar și aproape un secol mai târziu și încă se mai fac eforturi pentru a-i păstra memoria. În ciuda faptului că colega ei Nurkhon Yuldashkhojayeva a fost ucisă în circumstanțe similare și s-a confruntat cu o atitudine de damnatio memoriae, Saidazimova a continuat să fie amintită, iar numele ei este prezent în presa teatrală în limba uzbecă, în mare parte datorită popularității poeziei „Тursunoi Marsiyasi” a lui Niyazi, care a asemănat povestea vieții ei cu cea a unei martire.^[2][5][6]

Note[modificare | modificare sursă]