Valeriu Cotea

Date personale

Născut

11 mai 1926
Vidra, România

Decedat

21 aprilie 2016 (89 de ani)
Iași

Părinți

Dumitrache și Ancuța Cotea

Căsătorit cu

Victoria Cotea

Copii

Valeriu V. Cotea

Cetățenie

România

Ocupație

oenolog

Limbi vorbite

limba română^[1]

Activitate

Educație

Facultatea de Agronomie din Iași

Reprezentant

al României la Oficiul Internațional al Viei și Vinului (OIV)

Cunoscut pentru

1. Fondator al Centrului de Cercetări pentru Oenologie de pe lângă Academia Română din Iași
2. Decan al Facultății de Horticultură

Premii

1. Laureat al Premiului O.I.V.
2. Meritul Agricol în grad de Cavaler al Franței
3. Cetățean de onoare al orașului Focșani

Valeriu D. Cotea (n. 11 mai 1926, sat Călimanu, com. Vidra, Județul Putna (interbelic) (astăzi județul Vrancea) - d. 21 aprilie 2016, Iași)^[2] a fost un oenolog român.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Valeriu D. Cotea s-a născut în satul Călimanu, azi satul Vidra, ca fiul lui Dumitrache Cotea.^[3] A absolvit Facultatea de Agronomie din Iași. A trăit și și-a desfășurat activitatea la Iași.

Timp de peste 20 de ani (1976-2000) a reprezentat România la Oficiul Internațional al Viei și Vinului (OIV) cu sediul la Paris.

A fost membru titular al Academiei Române din anul 1993. Mai este și membru corespondent al Academiei Internaționale a Vinului, din 1998, al Academia Italiana della Vite et del Vino, din 1986, și al Academie Suisse du Vin din 1987. A înființat și condus Centrul de Cercetări pentru Oenologie de pe lângă Academia Română, cu sediul la Iași. În calitate de cercetător, a colaborat cu școli cu profil oenologic din multe țări, între care cele din Narbonne, Bordeaux, Montpellier, Dijon, Berlin, Geissenheim, Neustadt, Piacenza, Asti, Porto, Lisabona.

La 7 noiembrie 2008 numele academicianului a fost preluat de către o instituție de învățământ românească, Colegiul Tehnic „Valeriu D. Cotea” din Focșani, care l-a desemnat ca mentor.

Valeriu D. Cotea a decedat joi, 21 aprilie 2016, la Spitalul „Sfântul Spiridon” din Iași, în urma unui stop cardiorespirator^[4]. A fost înmormântat sâmbătă, 23 aprilie 2016, în Cimitirul Eternitatea din Iași, fiind condus pe ultimul drum cu garda de onoare, de o numeroasă asistență^[5].

Studii[modificare | modificare sursă]

După absolvirea școlii primare în comuna natală, Vidra, urmează Școala Normală la Focșani, Târgu-Jiu și Bacău, Liceul „Sfinții Petru și Pavel” din Ploiești (1937 – 1946). Licențiat al Facultății de Agronomie din Iași în 1951, doctor în agronomie la București , în 1965.

Istoricul carierei[modificare | modificare sursă]

1951-1959 - asistent universitar;
1959-1963 - șef de lucrări;
1963-1971 - conferențiar universitar;
1971-1997 - profesor universitar;
1997 - în prezent - profesor universitar consultant;
1968-1984; 1990-1992 - șef de catedră;
1972-1974; 1984-1986 - decan al Facultății de Horticultură;
1973 - în prezent: conducător de doctoranzi în specialitatea Viticultură și Oenologie.

Specializări în oenologie[modificare | modificare sursă]

în Ungaria (1963);
în Franța (1973);

Între 1950 și 1971 urcă toate treptele ierarhice universitare[modificare | modificare sursă]

ajunge profesor în cadrul Universității de Agronomie din Iași;
șef de catedră între 1968 – 1984 și 1989 – 1992;
decan al Facultății de Horticultură între 1972 – 1974 și 1984 – 1986;
conducător de doctoranzi în 1973;

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

Enologie (1982);
Tratat de enologie. I.Vinificația și biochimia vinului. II. Limpezirea, stabilizarea și îmbutelierea vinului - 2 vol. (1985, 1989) ș.a.

Titluri științifice[modificare | modificare sursă]

membrul în colectivul de redacție al Buletinului Institutului de Cercetare pentru Viticultură și Vinificație;
membru în Consiliul de conducere al revistei Horticultura;
membrul la Comitetul științific la Revista di Viticultura e di Oenologia din Conegliano – Italia;
membru în Comitetul Asociației Oamenilor de Știință - Filiala Iași;
președinte al Comisiei de Oenologie din cadrul Oficiului Național al Viei și Vinului; vicepreședinte al Organizației Internaționale a Vinului (1977 – 1979);
președinte al Grupului de experți “Tehnologia vinului” din cadrul O.I.V (1989 – 1991);
președinte al Comisiei de Oenologie din cadrul O.I.V (1991 și în prezent);
membru expert al “American Society for Enology and Viticulture”;
membru de onoare al “Jugoslavenski Vinogradasko-Vinarsko”;
membru al “Groupe International Polyfënois”;
membru corespondent (1970) și membru plin (1990) al Academiei Științifice Agricole și Silvice;
membru corespondent al Academia Italiana della Vite e del Vino (1986);
membru corespondent al Académie Suisse du Vin (1987);
membru corespondent al Académie Internationale du Vin (1988);
membru corespondent al Academiei Romane din 1990 și membru titular de la 7 septembrie 1993.