Vatroslav Mimica

Vatroslav Mimica
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Omiš, Cantonul Split-Dalmația, Croația Modificați la Wikidata
Decedat (96 de ani) Modificați la Wikidata
Zagreb, Croația Modificați la Wikidata
CopiiSergio Mimica-Gezzan[*][[Sergio Mimica-Gezzan (American film director and television director)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Croația
 Iugoslavia Modificați la Wikidata
Ocupațieactor
regizor de film
scenarist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba croată[5] Modificați la Wikidata

Vatroslav Mimica (n. , Omiš, Cantonul Split-Dalmația, Croația – d. , Zagreb, Croația) a fost un scenarist și regizor de film croat.

Tinerețea[modificare | modificare sursă]

Născut în orășelul dalmatic Omiš, Mimica s-a înscris la Școala de Medicină a Universității din Zagreb înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial.[6] În 1942 s-a înscris în Liga Tineretului Comunist din Iugoslavia (SKOJ) și în 1943 s-a alăturat partizanilor iugoslavi, devenind membru al unităților medicale.[7]

Carieră[modificare | modificare sursă]

După război, Mimica a scris recenzii literare și de film și a început o carieră în domeniul cinematografic în anul 1950, când a devenit directorul studioului de producție Jadran Film.[8]

Filme de animație[modificare | modificare sursă]

A debutat ca scenarist și regizor în filmul iugoslav În furtună (în croată: U oluji, 1952), în care au jucat Veljko Bulajić, Mia Oremović și Antun Nalis.[9] În anii 1950 Mimica a lucrat ca scenarist și regizor al câtorva filme de animație apreciate de critici și a devenit un membru proeminent al Școlii de Filme de Animație de la Zagreb (scurtmetrajul de animație Singuraticul (Samac) din 1958 a fost premiat la un festival de film de la Veneția),[6] alături de cineaști ca Vlado Kristl și Dušan Vukotić, câștigător al Premiului Oscar pentru cel mai bun scurtmetraj de animație.[10]

Film de cinema[modificare | modificare sursă]

În anii 1960 Mimica s-a îndepărtat de animație (ultimul său film de animație a fost filmul Pompierii (Vatrogasci) din 1971) și s-a orientat către regia filmelor de cinema, începând cu filmul iugoslavo-italian Soliman Cuceritorul (în italiană Solimano il conquistatore, 1961) cu Edmund Purdom și Giorgia Moll.[8] Filmul Prometeu din insulă (Prometej s otoka Viševice, 1965) a câștigat Marele Premiu Arena de Aur pentru cel mai bun film la Festivalul de Film de la Pula din 1965 și i-a adus lui Mimica un premiu Arena de Argint pentru cel mai bun regizor.[8] El a concurat, de asemenea, la ediția a IV-a a Festivalului Internațional de Film de la Moscova, obținând o diplomă specială.[11]

În anul următor, filmul Luni sau marți (Ponedjeljak ili utorak, 1966) a câștigat Marele Premiu Arena de Aur pentru cel mai bun film,[12] iar Mimica a câștigat Arena de Aur pentru cel mai bun regizor.

Mimica a realizat alte câteva filme în cursul anilor 1970, în special filmele de epocă Anno Domini 1573 (Seljačka buna 1573) - care prezintă Răscoala țărănească croată-slovenă din secolul al XVI-lea - și Șoimul (Banović Strahinja) - cu acțiunea petrecută în Serbia secolului al XIV-lea -, înainte de a se retrage din cariera de cineast în 1981.[7] În anul 2012 a fost distins cu premiul Unicornul de Aur pentru întreaga carieră la Festivalul Internațional de Film de la Amiens.[13]

Viața personală[modificare | modificare sursă]

Fiul său, Sergio Mimica-Gezzan, este un regizor american de film și televiziune.[14]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

  • Jubileul domnului Ikel (Jubilej gospodina Ikla, 1955)
  • Suleiman Cuceritorul (Solimano il conquistatore, 1961)
  • Prometeu al insulei (Prometej s otoka Viševice, 1964)
  • Luni sau marți (Ponedjeljak ili utorak, 1966)
  • Kaya (Kaja, ubit ću te!, 1967)
  • Un eveniment (Događaj, 1969)
  • Cei hrăniți (Hranjenik, 1970)
  • Partea macedoneană a iadului (Makedonskiot del od pekolot, 1971)[15]
  • Anno Domini 1573 (Seljačka buna 1573, 1975)
  • Ultima misiune a sabotorului Oblak (Posljednji podvig diverzanta Oblaka, 1978)
  • Șoimul (Banović Strahinja, 1981)

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Мимица Ватрослав, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  2. ^ a b „Vatroslav Mimica”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ a b Vatroslav Mimica, Filmportal.de, accesat în  
  4. ^ a b Vatroslav Mimica, Allgemeines Künstlerlexikon Online 
  5. ^ CONOR[*][[CONOR (authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  6. ^ a b Damir Radić, „Vatroslav Mimica – The great master of animated and feature films”, Kino Tuškanac, accesat în  
  7. ^ a b Horton, Andrew James (). „Kinoeye - Croatian film: Vatroslav Mimica interviewed”. Kinoeye.com. Accesat în . 
  8. ^ a b c „FILM.HR ::: Vatroslav Mimica” (în croată). Film.hr. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ „Vatroslav Mimica”. Internet Movie Database. Accesat în . 
  10. ^ Jean Ann Wright, Animation Writing and Development: From Script Development to Pitch, Focal Press, Stoneham, Massachusetts, 2005, p. 26.
  11. ^ „4th Moscow International Film Festival (1965)”. MIFF. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ „Ponedjeljak ili utorak - Awards”, IMDb, accesat în  
  13. ^ „Vatroslav Mimica - Awards”, IMDb, accesat în  
  14. ^ „Vatroslav Mimica - Biography”, IMDb, accesat în  
  15. ^ „Makedonski del od pekolot (1971)”, IMDb, accesat în  

Legături externe[modificare | modificare sursă]