Vicepreședinte al Comisiei Europene

Uniunea Europeană
Flag of the European Union

Acest articol face parte din seria
Politica și Guvernanța
Uniunii Europene

 v  d  m 

Vicepreședinte al Comisiei Europene este un post în cadrul Comisiei Europene ocupat de obicei de mai mult de un membru al Comisiei. De la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona din 2009, unul dintre aceste posturi este ex officio Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate, alții fiind numiți de președintel Comisiei. În prezent, există șapte vicepreședinți ai Comisiei, inclusiv doi prim-vicepreședinți, dintre care unul este Înaltul Reprezentant.

Rol și beneficii[modificare | modificare sursă]

Actualul Prim Vicepreședinte al Comisiei Europene, Frans Timmermans.

Orice vicepreședinte ocupă acest rol pe lângă portofoliul obișnuit de comisar european. Deși funcția de vicepreședinte nu oferă prea multă putere, este considerată o funcție importantă. Vicepreședinții Comisiei pot să înceteze această funcție în orice moment, la decizia președintelui (cu excepția Înaltului Reprezentant al UE), fără a se presupune în mod necesar că aceștia încetează să mai fie comisari.

Salariile Comisiei sunt stabilite ca procent din categoria de funcționar public superior. Vicepreședinții sunt plătiți la 125% (22.122,10 € lunar), față de 112,5% (19.909,89 €) pentru comisarii normali și 138% (24.422,80 €) pentru președinte.[1][2] Totuși, vicepreședintele, care este și Înaltul Reprezentant, este plătit la 130% (23.006,98 €).[3] Există și alte cote în plus față de aceste cifre.[1]

Prim Vicepreședinte[modificare | modificare sursă]

Prim vicepreședintele are de obicei rolul principal al unui vicepreședinte: preluarea atribuțiilor de la președinte în absența lor. Actualul prim vicepreședinte este Frans Timmermans. Fostul prim vicepreședinte a fost Catherine Ashton, care a fost, de asemenea, Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate.

Prim-vicepreședinte este „numărul doi“ în ierarhia internă a Colegiului și greutatea sa politică este, prin urmare, mai mare decât a celorlalți comisari, inclusiv ceilalți vicepreședinți.

Lista vicepreședinților[modificare | modificare sursă]

Comisie Vicepreședinte Stat membru Partid
Walter Hallstein (1)
()
Sicco Leendert Mansholt Țările de Jos Țările de Jos
Robert Marjolin Franţa Franța

Piero Malvestiti
Până la

Italia Italia

Giuseppe Caron
De la
Walter Hallstein (2)
()
Sicco Leendert Mansholt Țările de Jos Țările de Jos
Robert Marjolin Franţa Franța
Giuseppe Caron
Până la

Italia Italia

Jean Rey
()
Sicco Leendert Mansholt Țările de Jos Țările de Jos
Lionello Levi Sandri Italia Italia
Fritz Hellwig RFG RFG
Raymond Barre Franţa Franța
Independent
Franco Maria Malfatti
()
Sicco Leendert Mansholt Țările de Jos Țările de Jos
Fritz Hellwig RFG RFG
Raymond Barre Franţa Franța
Independent
Sicco Leendert Mansholt
()
Wilhelm Haferkamp RFG RFG
Independent
François-Xavier Ortoli
()
Patrick Hillery Irlanda Irlanda
Wilhelm Haferkamp RFG RFG
Henri Simonet  Belgia
Christopher Soames Regatul Unit Regatul Unit
Carlo Scarascia-Mugnozza Italia Italia
Independent
Roy Jenkins
()
Wilhelm Haferkamp RFG RFG
Henk Vredeling Țările de Jos Țările de Jos
Finn Olav Gundelach  Danemarca
Independent
François-Xavier Ortoli Franţa Franța
Lorenzo Natali Italia Italia
Gaston Thorn
()
Christopher Tugendhat Regatul Unit Regatul Unit
François-Xavier Ortoli Franţa Franța
Jacques Delors (1)
()
Frans Andriessen Țările de Jos Țările de Jos
Henning Christophersen  Danemarca
Francis Cockfield Regatul Unit Regatul Unit
Karl-Heinz Narjes RFG RFG
Lorenzo Natali Italia Italia
Manuel Marín
(De la )
Spania Spania
Jacques Delors (2)
()
Frans Andriessen Țările de Jos Țările de Jos
Martin Bangemann Germania Germania
Leon Brittan Regatul Unit Regatul Unit
Henning Christophersen  Danemarca
Manuel Marín Spania Spania
Lorenzo Natali Italia Italia
Jacques Delors (3)
()
Martin Bangemann Germania Germania
Leon Brittan Regatul Unit Regatul Unit
Henning Christophersen  Danemarca
Manuel Marín Spania Spania
Karel Van Miert  Belgia
Antonio Ruberti Italia Italia
Jacques Santer
()
Leon Brittan Regatul Unit Regatul Unit
Manuel Marín Spania Spania
Manuel Marín
()
Leon Brittan Regatul Unit Regatul Unit
Romano Prodi
()
Neil Kinnock Regatul Unit Regatul Unit
Loyola de Palacio Spania Spania
José Manuel Barroso (1)
()
Margot Wallström Suedia Suedia
Günter Verheugen Germania Germania
Jacques Barrot Franţa Franța
Siim Kallas Estonia Estonia
Franco Frattini
Până la

Italia Italia

Antonio Tajani
De la
José Manuel Barroso (2)
()
Catherine Ashton Regatul Unit Regatul Unit
Viviane Reding Luxemburg Luxemburg
Joaquín Almunia Spania Spania
Siim Kallas Estonia Estonia
Neelie Kroes Țările de Jos Țările de Jos
Antonio Tajani Italia Italia
Maroš Šefčovič Slovacia Slovacia
Jean-Claude Juncker
( - în curs)
Frans Timmermans Țările de Jos Țările de Jos
Federica Mogherini Italia Italia
Kristalina Gueorguieva Bulgaria Bulgaria
Independent
Andrus Ansip Estonia Estonia
Maroš Šefčovič Slovacia Slovacia
Valdis Dombrovskis Letonia Letonia
Jyrki Katainen Finlanda Finlanda

Note[modificare | modificare sursă]