Wilhelm Leibl

Wilhelm Leibl
Portret realizat de Amedeo Modigliani
Date personale
Nume la naștere	Wilhelm Maria Hubertus Leibl
Născut	23 octombrie 1844 Köln, Germania
Decedat	4 decembrie 1900 (56 de ani) Würzburg, Germania
Înmormântat	Hauptfriedhof Würzburg[*][[Hauptfriedhof Würzburg (cemetery in Würzburg, Bavaria)|​]]
Părinți	Carl Leibl[*][[Carl Leibl (German musician, conductor, cathedral organist and cathedral conductor)|​]] Gertrud Leibl[*][[Gertrud Leibl (1800-1880)|​]]
Frați și surori	Ferdinand Leibl[*][[Ferdinand Leibl (1841-1928, German lawyer)|​]] Johann Leibl[*][[Johann Leibl (1848-1895, German physician)|​]] Katharina Kirchdorffer[*][[Katharina Kirchdorffer (1832-1911)|​]] Clemens Leibl[*][[Clemens Leibl (1836-1862, German engineer)|​]] Karl J. Leibl[*][[Karl J. Leibl (1830-1914, Jurist)|​]]
Copii	Karl Bauer[*][[Karl Bauer (son of Wilhelm Leibl and Therese Bauer (1876-1877))|​]]
Cetățenie	Regatul Prusiei
Ocupație	pictor grafician[*]​ desenator[*]​
Limbi vorbite	limba germană[1]
Activitate
Domeniu artistic	Pictură
Studii	Academia de Arte Frumoase München
Pregătire	Carl Theodor von Piloty
Mișcare artistică	realism
Influențat de	Gustave Courbet
A influențat pe	Friedrich Mieß, Arthur Coulin
Semnătură
Modifică date / text

Wilhelm Maria Hubertus Leibl (n. 23 octombrie 1844, Köln - d. 4 decembrie 1900, Würzburg) a fost un pictor german al stilului realist care a excelat în realizarea de portrete precum și scene din viața rurală și a oamenilor de la țară.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Wilhelm Leibl s-a născut la Koln în anul 1844 și la vârsta de 17 ani și-a început studiile de pictură în atelierul pictorului local Hermann Becker. Din anul 1864 este admis la Academia de Arte Frumoase din München unde studiază împreună cu alți viitori mari artiști ai epocii, cum a fost Carl Theodor von Piloty. Împreună cu pictorii Johann Sperl, Theodor Alt și Rudolf Hirth du Frênes deschide un atelier în anul 1869. În această perioadă îl cunoaște pe Gustave Courbet care vizitează Munchenul unde deschide o serie de expoziții în care-și prezintă publicului opera și tehnica alla prima (direct după natură). În picturile lui Leibl se poate observa admirația artistului pentru vechii maeștrii olandezi. După 1869, Leibl se mută pentru o perioadă de nouă luni la Paris, perioadă în care-l cunoaște pe Édouard Manet.

Leibl a trăit în orașul Munchen până în anul 1873, după care s-a mutat în zona rurală bavareză, la țară. Trăiește printre țărani, ia cunoștință de nevoile și bucuriile lor și realizează lucrări cu scene din viața de zi cu zi a acestora. Stilul său preponderent realist amintește de Hans Holbein. Urmează o serie de peregrinări prin diverse orașe, la Aibling și Kutterling unde lucrările sale capătă un stil nou prin delicatețe și luminozitate.

Wilhelm Leibl picta fără a se folosi de desenarea preliminară a scenelor, el aplica direct culoarea, având o abordare mai degrabă caracteristică impresionismului. Prin stil și felul său de a fi, artistul a fost recunoscut pe timpul vieții lui ca o personalitate proeminentă a unui grup autodenumit Leibl-Kreis (Cercul Leibl) care avea ca membrii pe Carl Schuch, Wilhelm Trübner, Otto Scholderer, și Hans Thoma. Leibl a realizat și gravură într-un stil meticulos, dar prea puțin reprezentativă în opera pe care a lăsat-o în urma sa. Desenele în cărbune au fost concepute în antiteza mereu prezentă dintre umbră și lumină. Leibl a pictat până la finalul vieții lui în Würzburg.

Galerie imagini[modificare | modificare sursă]

• 
  Pictorul Fritz Paulsen, 1870
• 
  Pictorul Carl Schuch, 1870
• 
  Pictorul Victor Müller, 1870
• 
  Portretul Rosinei Fischler, Gräfin Treuberg, 1877 - 1878

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Wilhelm Leibl

• German masters of the nineteenth century: paintings and drawings from the Federal Republic of Germany, a full text exhibition catalog from The Metropolitan Museum of Art, which contains material on Wilhelm Leibl (no. 41-43)

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

• de Emil Waldmann: Wilhelm Leibl. Verlag von E. A. Seemann, Leipzig 1921.
• de Michael Petzet (Hrsg.): Wilhelm Leibl und sein Kreis. Ausstellungskatalog, Lenbachhaus, München, 1974.
• de Armin Jüngling, Klaus Müller-Brunke: Wilhelm Leibl – Bilderreise durch ein Leben. Mahnert-Lueg, München, 1986, ISBN 3-922170-48-X.
• de Klaus J. Schönmetzler: Wilhelm Leibl und seine Malerfreunde. Rosenheimer, Rosenheim, 1994, ISBN 3-475-52780-4.
• de Eberhard Ruhmer: Der Leibl-Kreis und die reine Malerei. Rosenheimer, Rosenheim, 1994, ISBN 3-475-52455-4.
• de Götz Czymmek, Christian Lenz (Hrsg.): Wilhelm Leibl zum 150 Geburtstag. Ausstellungskatalog, Neue Pinakothek München, Wallraf-Richartz-Museum Köln; Edition Braus, Heidelberg, 1994.
• de Boris Röhrl: Wilhelm Leibl – Leben und Werk. (Studien zur Kunstgeschichte, Bd. 85), Georg Olms, Hildesheim, Zürich, 1994, ISBN 3-487-09965-9.
• de Boris Röhrl (Hrsg.): Briefe Wilhelm Leibl 1844 – 1900: Briefe mit historisch-kritischem Kommentar. Georg Olms, Hildesheim, 1996, ISBN 978-3-487-10164-4.
• de Beate Söntgen: Sehen ist alles – Wilhelm Leibl und die Wahrnehmung des Realismus. Wilhelm Fink, München, 2000, ISBN 3-7705-3433-6.

Note[modificare | modificare sursă]