William Gallas

William Gallas
Informații generale
Nume complet William Éric Gallas
Data nașterii (46 de ani)
Locul nașterii Asnières-sur-Seine, Franța
Înălțime 1,82 m
Greutate 72 kg
Post Fundaș central
Cluburi de juniori
Ani Club
1987-1992  AVG Football
1992-1994  INF Clairefontaine
Cluburi de seniori*
Ani Club Ap (G)
1995-1997  Caen 34 (0)
1997-2001  Marseille 84 (2)
2001-2006  Chelsea 159 (13)
2006-2010  Arsenal 101 (12)
2010-2013  Tottenham 61 (1)
2013-2014  Perth Glory 15 (1)
Total 453 (29)
Echipa națională
Ani Țară Ap (G)
2002-2010 Franța 84 (5)
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern la data de 15 martie 2015
# Selecții și goluri la națională până la data de 17 iunie 2010

William Gallas (n. , Asnières-sur-Seine, Île-de-France, Franța) este un jucător francez de fotbal retras din activitate, care a jucat pe post de fundaș central la mai multe echipe, printre care Chelsea FC, Tottenham Hotspur și Arsenal FC.

Cariera[modificare | modificare sursă]

William Gallas este un absolvent al Academiei Franceze de Fotbal Clairefontaine. Și-a inceput cariera de profesionist în Ligue 2 la SM Caen, ajutându-și echipa să promoveze de pe primul loc în 1996. S-a transferat la Olympique Marseille în 1997, unde a jucat timp de a jucat 4 sezoane. Și-a făcut debutul în Liga Campionilor la Marseille în 2000, jucând împotriva lui Chelsea.

Chelsea[modificare | modificare sursă]

Antrenorul de atunci al lui Chelsea, Claudio Ranieri l-a adus pe Gallas de la Marseille în mai 2001 pentru suma de 6,2 milioane de lire sterline.[3][4] Juca în tandem cu conaționalul său Marcel Desailly și mai târziu cuJohn Terry. Sub comanda lui Ranieri a obtinut și prima convocare la națtională. Dupa accidentarea lui Wayne Bridge, Gallas a fost nevoit să joace pe partea stanga a apărării. A înscris cateva goluri foarte importante pentru Chelsea, ajutand-o sa-si pastreze titul câștigat în sezonul 2005-2006.

Contractul cu Chelsea urma să expire în mai 2007. A refuzat să-și prelungească înțelegerea cu londonezii, după ce nu s-au înțeles in privinta salariului și și-a exprimat dorința de a juca în Serie A, de el fiind interesate Juventus și AC Milan.[5]

După Campionatul Mondial din 2006, Gallas a refuzat să meargă cu Chelsea in turneul din Statele Unite,[6] iar după sosirea lui Michael Ballack, aceasta a primit tricoul cu numarul 13, luându-l de la William, ca o pedeapsa pentru ca nu a făcut deplasarea cu echipa sa.[6] Pe 1 septembrie 2006, Gallas s-a transferat la Arsenal în schimbul venirii lui Ashley Cole la Chelsea,[7] Arsenal primind si suma de 5 milioane de lire sterline. După transfer, Chelsea a comunicat că Gallas a amenințat că dacă nu va fi lăsat să plece va marca autogoluri,[8] lucru negat de Gallas.[9]

Arsenal[modificare | modificare sursă]

Sezonul 2006-2007[modificare | modificare sursă]

Gallas a semnat un contract pe 4 ani cu Arsenal și a primit tricoul cu numărul 10, care înaintea venirii sale i-a aparținut lui Dennis Bergkamp. Într-un interviu din octombrie 2006 din revista oficială a lui Arsenal, Arsène Wenger a explicat decizia de a-i acorda tricoului cu numărul 10, un număr mai puțin obișnuit pentru un fundaș: „Nu i-a plăcut numarul 3, iar toate celelalte numere erau date. În final, m-am gandit ca ar fi potrivit sa-i dau tricoul cu numarul 10, pentru că dacă i l-aș fi dat unui atacant, acesta ar fi putut suferi din cauza comparației cu Dennis. La inceput, am avut îndoieli asupra acordării acestui număr unui fundaș,dar am zis ca este mai bine așa.”[10]

Gallas și-a făcut debutul la Arsenal jucand pe postul de mijlocaș în egalul 1-1 cu Middlesbrough pe 9 septembrie 2006 și a marcat primul său gol pentru „tunari” pe 23 septembrie 2006, împotriva lui Sheffield United.

Sezonul 2007-2008[modificare | modificare sursă]

Gallas a devenit căpitanul lui Arsenal pe 9 august 2007, iar Kolo Touré vice-căpitan. Primul său meci din postua de căpitan a fost cel din 12 august 2007 cu Fulham, câștigat de Arsenal cu scorul de 2-1.[11] În tradiționalul derby împotriva lui Manchester United de pe 3 noiembrie, a înscris un gol în ultimul minut, meciul terminându-se la egalitate, scor 2-2, datorită golului francezului.[12] Pe 24 noiembrie 2007, Gallas a marcat cu capul împotriva lui Wigan din centrarea lui Bacary Sagna.[13] Pe 16 decembrie 2007 a marcat împotriva fostului său club, Chelesea, fiind unicul gol al partidei.[14] Gallas a marcat de asemenea pentru Arsenal împotriva lui Bolton, meci câștigat de Arsenal cu 3-2 pe 29 martie 2008.[15] După comportarea sa deloc fair-play din meciul cu Birmingham City, au existat speculații conform cărora Arsène Wenger ar dori să-i retragă banderola. Antrenorul tunarilor a replicat, spunând că va lua în considerare acest lucru la sfârșitul sezonului.[16]

În august 2008, s-a anunțat că Gallas va rămâne capitanul echipei în sezonul 2008-2009.[17] În Liga Campionilor 2008-2009 a marcat șase goluri.

La națională[modificare | modificare sursă]

Gallas a jucat pentru naționala sub 18 ani a Frantei la Campionatul European U-18. De asemenea, a jucat pentru naționala sub 20 de ani a Frantei la Campionatul Mondial de Juniori din 1997, impreuna cu Willy Sagnol, David Trezeguet, Nicolas Anelka, Mikaël Silvestre și Thierry Henry. A fost titular de bază la naționala Franței, facând cuplu în centrul apărării cu Philippe Mexès. Și-a făcut debutul la națională în meciul castigat de „cocoșii galici” cu 5-0 împotriva Sloveniei pe 12 octombrie 2002, în cadrul preliminariilor Euro 2004.[18] A jucat in Cupa Confederațiilor în 2003 și în finala Campionatului Mondial din 2006 în fața Italiei.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ William Gallas, Transfermarkt, accesat în  
  2. ^ WILLIAM GALLAS, Base de Datos del Fútbol Argentino 
  3. ^ „Poyet heads for Chelsea exit”. BBC Sport. . Accesat în . 
  4. ^ „Gallas goes to Chelsea in £6.2m deal”. The Guardian. London. . Accesat în . 
  5. ^ „Stayaway Gallas in showdown with Chelsea”. ESPN Soccernet. . Accesat în . 
  6. ^ a b Chris Hatherall (), „Mourinho gives Ballack Gallas' lucky No 13 shirt”, Independent.co.uk, Los Angeles, accesat în  
  7. ^ Bond, David (). „Cole moved after deadline”. The Daily Telegraph. UK. Accesat în . 
  8. ^ „Gallas 'issued own-goal threat'. BBC Sport. . Accesat în . 
  9. ^ „Gallas denies Chelsea claims”. Sky Sports. . Accesat în . 
  10. ^ „Robin van Persie 'to transfer Arsenal squad shirt number' for new season”. Metro.co.uk. . Accesat în . 
  11. ^ „Gallas named captain as Wenger looks to older heads”. Arsenal.com. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  12. ^ 3 noiembrie 2007 (Phil McNulty), „BBC SPORT”, News.bbc.co.uk, accesat în 14 octombrie 2015  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  13. ^ Ian Hughes (), „BBC SPORT”, News.bbc.co.uk, accesat în  
  14. ^ Paul Fletcher (), „BBC SPORT”, News.bbc.co.uk, accesat în  
  15. ^ Richard Clarke (), „Premier League: Bolton 2-3 Arsenal - Report”, Arsenal.com, accesat în  
  16. ^ „Wenger to consider Gallas captaincy”. BBC Sport. . Accesat în . 
  17. ^ „Wenger – Why William Gallas will be captain”. . Accesat în . 
  18. ^ „Marlet leads French charge”. UEFA. Accesat în . 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de William Gallas