Yōko Mizuki

Yoko Mizuki

Mizuki în 1966
Date personale
Născută[1] Modificați la Wikidata
Kyōbashi⁠(d), Tōkyō, Japonia Modificați la Wikidata
Decedată (92 de ani) Modificați la Wikidata
Ichikawa, Japonia Modificați la Wikidata
Căsătorită cuSenkichi Taniguchi[*][[Senkichi Taniguchi (Japanese film director and screenwriter (1912-2007))|​]] () Modificați la Wikidata
Cetățenie Japonia Modificați la Wikidata
Ocupațiescenaristă Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba japoneză[2] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materBunka Gakuin[*][[Bunka Gakuin (Japanese vocational school)|​]]  Modificați la Wikidata
Ani de activitate1936–1993
PremiiKikuchi Kan Prize[*][[Kikuchi Kan Prize (award)|​]] ()
Mainichi Film Award for Best Screenplay[*][[Mainichi Film Award for Best Screenplay |​]] ()  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Yoko Mizuki (水木 洋子 Mizuki Yōko?, n. , Kyōbashi⁠(d), Tōkyō, Japonia – d. , Ichikawa, Japonia) a fost o scenaristă japoneză.

Născută la Tokyo, ea a absolvit ulterior cursurile școlii Bunka Gakuin și a început să scrie scenarii pentru a-și susține familia, după moartea tatălui ei. Mizuki a scris scenarii bazate pe o perspectivă feminină, a fost activă în epoca de aur a cinematografiei japoneze din anii 1950 și este cunoscută pentru colaborarea cu regizorii Tadashi Imai și Mikio Naruse.[3][4] Creațiile ei au câștigat mai multe premii ale revistei Kinema Junpō pentru cel mai bun scenariu, iar Mizuki a fost descrisă în cartea Women Screenwriters: An International Guide drept „una dintre cele mai importante și mai pricepute scenariste japoneze din toate timpurile”.[3]

Biografie[modificare | modificare sursă]

Yoko Mizuki s-a născut sub numele de Tomiko Takagi la 26 august 1910 în Tokyo.[4] Ea a absolvit mai târziu cursurile Școlii de Artă Bunka Gakuin și a început să joace la Teatrul de Stânga din Tokyo (Tokyo Sayoku Gekijo).[4] După moartea tatălui ei, când ea avea vârsta de 23 de ani, a început să scrie piese de teatru pentru a-și sprijine familia scriind piese de teatru.[4] În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Mizuki a scris piese de teatru radiofonic.[4]

Inspirată de fostul ei profesor de limba rusă Toshio Yasumi, a început să scrie scenarii de filme.[4] Ei au scris împreună scenariul filmului La Vie d'une femme (Onna no isshō, 1949), regizat de Fumio Kamei.[4] Filmul urmărește viața unei femei însărcinate care lucrează la o tipografie în condiții precare.[4] Cel de-al doilea scenariu, scris pentru filmul Jusqu'à notre prochaine rencontre (Mata au hi made, 1950), i-a adus aprecieri și Mizuki a început o colaborare cu regizorul Tadashi Imai.[4] În ciuda elogiilor aduse filmului de criticii revistei Kinema Junpō, Mizuki a declarat că nu lucra deloc cu ușurință și încă se chinuia să scrie scenarii, fiind nevoită rescrie rescrie o mare parte a scenariului filmului Jusqu'à notre prochaine rencontre în timpul filmărilor.[4]

Mizuki a scris apoi scenariul filmului Histoire d'un amour pur (Jun'ai monogatari, 1957), care a câștigat Ursul de Argint la Festivalul Internațional de Film de la Berlin.[5] Ea a imaginat, de asemenea, subiecte neconvenționale pentru scenariile unor filme precum Kiku to Isamu (1959), o poveste despre doi copii de rasă mixtă din Okinawa.[5] Ulterior a fost distinsă cu premiile Kinema Junpō pentru cel mai bun scenariu pentru contribuția sa la filmele Les Lumières du port (1961), L'Âge du mariage (1961), Sueur douce (1964) și Kwaïdan.[5][6]

La sfârșitul carierei sale, Mizuki a lucrat intens pentru televiziune, scriind scenariul serialului Ryoma Forever (1968) pentru postul național de televiziune Nippon Hōsō Kyōkai (NHK).[5][7] Mizuki a murit la 8 aprilie 2003 în Ichikawa, Chiba.[7] Casa în care a locuit a fost transformată în Muzeul Memorial Mizuki.[7]

Viața personală[modificare | modificare sursă]

Înaintea celui de-al Doilea Război Mondial, Mizuki a fost căsătorită pentru scurt timp cu regizorul și scenaristul Senkichi Taniguchi, care a colaborat adesea cu Akira Kurosawa.[4]

Dintre cele 34 de scenarii pe care le-a scris pentru marele ecran în perioada 1949-1976,[8] filmele favorite ale lui Mizuki au fost Jusqu'à notre prochaine rencontre, Histoire d'un amour pur, Kiku to Isamu și L'Âge du mariage.[5]

Filmografie[modificare | modificare sursă]

Premii și distincții[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ IdRef, accesat în  
  3. ^ a b Nelmes & Selbo 2015, p. 116.
  4. ^ a b c d e f g h i j k Nelmes & Selbo 2015, p. 117.
  5. ^ a b c d e Nelmes & Selbo 2015, p. 118.
  6. ^ Galbraith IV 2008, p. 213.
  7. ^ a b c Nelmes & Selbo 2015, p. 119.
  8. ^ „Filmografie”. JMDB (în japoneză). Accesat în . 
  9. ^ „１９５９年 第１０回 ブルーリボン賞”. www.allcinema.net (în japoneză). Accesat în . 
  10. ^ „14e cérémonie des prix du film Mainichi - (1959年)”. mainichi.jp (în japoneză). Accesat în . 
  11. ^ Hammer (1991), p. 303.
  12. ^ a b Stuart Galbraith (). Japanese Filmography: A Complete Reference to 209 Filmmakers and the Over 1250 Films Released in the United States, 1900 Through 1994 (în engleză). Mcfarland. pp. 475–476. ISBN 9-780786-400324. 
  13. ^ Hammer (1991), p. 305.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]


v • d • m
Premiul Mainichi pentru cel mai bun scenariu
v • d • m
Premiul Panglica Albastră pentru cel mai bun scenariu
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Yōko_Mizuki&oldid=15605976