Boracit

Boracit
Date generale
Formula chimicăMg3B7O13Cl
Clasa mineraluluiborat
Sistem de cristalizarecubic
Clasa cristalului?
Culoareverde, gri, alb, galben
Duritate7-7,5
Masa specifică2,17
Luciusticlos spre mătăsos
Transparență?
Spărturaneregulată
Clivajperfect
Habitusacicular, prismatic, fibros
Suprafața cristalului?
Cristale gemene?
Punct de topire?
Conductibilitatea calorică?
Propriețăți optice
Indice de refrațienα = 1.658 - 1.662, nβ = 1.662 - 1.667 and nγ = 1.668 - 1.673
Birefrigență?
Deviația optică?
Unghiul de dispersie?
Alte caracteristici
Reactivitatea chimică?
Minerale asemănătoarehidromagnezit
Radioactivitate0
Magnetism0
Caracterstici deosebite?
Observațiifără

Boracitul este un mineral (borat de magneziu) cu formula chimică Mg3B7O13Cl.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Se găsește în mai multe culori (verde, gri, galben sau alb). Cristalele sale sunt ortorombice-piramidale, dar poate poate avea și cristale cubice sau octaedrice.

Are o duritate pe scara Mohs de 7 spre 7,5 și o greutate specifică de 2,9.

Valorile indicilor de refracție sunt nα = 1.658 - 1.662, nβ = 1.662 - 1.667 and nγ = 1.668 - 1.673.

Nu prezintă și clivaj și este solubil în apă.

Origini[modificare | modificare sursă]

Boracitul este adesea găsit în evaporite, asociat cu minerale ca gipsul, anhidritul, halitul, silvina, carnalitul, distenul și hilgarditul.

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Numele boracitului derivă de la conținutul său foarte ridicat de bor (19 spre 20% bor)

Istorie[modificare | modificare sursă]

Boracitul a fost descoperit în anul 1789, în localitatea sa tipică, Kalkberg hill, Lüneburg, Lower Saxonia, Germania.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]