Gheorghe Constantin

Gheorghe Constantin
Informații generale
Nume complet Gheorghe Constantin
Data nașterii [1]
Locul nașterii București, România
Data decesului (77 de ani)[2]
Locul decesului București, România
Poreclă Profesorul
Post Atacant
Cluburi de juniori
Ani Club
1946–1949  Unirea Tricolor
Cluburi de seniori*
Ani Club Ap (G)
1949–1950  Venus București
1950–1951  Avântul Reghin
1951–1954  Poli Iași
1954–1955  CFR Sighetu Marmației
1955–1969  CCA București 264 (148)
1969–1971  Kayserispor
Total 264 (148)
Echipa națională
Ani Țară Ap (G)
1956–1967 România 39 (12)
Echipe antrenate
1971–1972  Steaua (asistent)
1972–1973  Steaua
1973–1975  Steaua (asistent)
1975–1976  SC Bacău
1977–1978  Oțelul Galați
1978–1981  Steaua
1981–1982  Poli Iași
1983–1984  Steaua Mecanică Fină
1984–1985  Farul Constanța
1989–1990 România
1990  Rapid
1994  Farul Constanța
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern

Gheorghe Constantin (n. , București, România – d. , București, România), poreclit „Profesorul[3] a fost un fotbalist român. Este considerat un simbol al Stelei București.[4]

Cariera de jucător[modificare | modificare sursă]

Constantin a debutat la echipa de tineret a Unirii Tricolor, și, la scurt timp după interzicerea echipei, a semnat cu Venus UCB. Avea să joace un singur an pentru această echipă. A jucat pentru o scurtă perioadă de timp la Avântul Reghin și la CFR Iași, după care a semnat un contract cu Steaua București. A jucat 15 ani la acest club, marcând 149 de goluri. A jucat ultimul an din cariera de profesionist la echipa turcă Kayserispor.

În tinerețe a fost poreclit "Crăcănel" și "Corcodel".[5]

A jucat 39 de meciuri pentru România, marcând 12 goluri. Debutul său în echipa națională s-a produs într-un meci împotriva Serbiei, în care Echipa națională de fotbal a României a fost compusă numai din jucători de la Steaua.

Gheorghe Constantin a fost unul dintre cei mai buni jucători ai echipei naționale. O adevărată dramă a constituit-o însă pentru el ratarea unei lovituri de la 11 metri în meciul cu Echipa națională de fotbal a Ungariei din sferturile de finală ale turneului de fotbal de la Jocurile Olimpice de vară din 1964.[6][7][8] Echipa de fotbal a României ajunsese până în sferturile de finală ale Turneului olimpic de fotbal, cea mai bună performanță a fotbaliștilor români la Jocurile Olimpice. În sferturi a întâlnit Ungaria, partida desfășurându-se pe 18 octombrie 1964, la Yokohama. La scorul de 0-0, echipa română a beneficiat de un penalti, executat de Constantin: portarul Ungariei, Antal Szentmihályi l-a apărat însă. Până la final echipa maghiară a revenit și a marcat două goluri, eliminând astfel echipa României (de remarcat că Ungaria a ieșit campioană la fotbal la acea ediție a Jocurilor Olimpice).[9]

Cariera de antrenor[modificare | modificare sursă]

După revenirea din Turcia a fost numit antrenor secund la Steaua. A fost antrenor principal în 1973, dar după puțin timp a plecat la Bacău. După Bacău a antrenat și pe FCM Galați, dar în 1978 s-a întors la Steaua. A câștigat Cupa României cu Steaua, dar a plecat la Politehnica Iași. În 1983 a fost numit antrenor al echipei a doua a Stelei, Steaua Mecanică Fină București. După doar un an, a plecat la Gloria Buzău.

Realizări[modificare | modificare sursă]

Ca jucător:

Ca antrenor:

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Gheorghe Constantin †, Transfermarkt 
  2. ^ a b http://www.gsp.ro/fotbal/liga-1/profesorul-gheorghe-constantin-a-incetat-din-viata-180359.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ Constantin, profesorul de fotbal din Obor, 1 mai 2011, Adrian Epure, Adevărul
  4. ^ A.I. (). „Steaua a mai pierdut o fosta glorie/ Gheorghe Constantin a incetat din viata”. Hotnews.ro. 
  5. ^ Gheorghe Constantin, un fotbalist de poveste: „Am cunoscut toate dictaturile. Legionarii îți puneau pistoalele pe tejghea: «Patroane, dai și tu ceva pentru Legiune?!»“, 5 octombrie 2016, Adrian Epure, Adevărul, accesat la 6 octombrie 2016
  6. ^ Ionuț Tătaru: Gheorghe Constantin - Drama unui golgheter, 28 mai 2012.
  7. ^ Constantin, profesorul de fotbal din Obor, 1 mai 2011, Adevărul.
  8. ^ „Am ratat ca să nu mă uite lumea!“ Istoria unui penalty blestemat care a barat drumul României la JO din 1964, 24 aprilie 2016, Adrian Epure, Adevărul, accesat la 28 mai 2016
  9. ^ FIFA.com: Olympic Football Tournament Tokyo 1964, accesat 24 octombrie 2013.

Lectură suplimentară[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]