French
DeutschMaxence Van Der Meersch
| Maxence Van Der Meersch | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Nume la naștere | Maxence Vandermeersch  |
| Născut | [1][2][3][4] Roubaix, Nord-Pas-de-Calais, Franța[5] |
| Decedat | (43 de ani)[1][2][3][4] Le Touquet-Paris-Plage, Nord-Pas-de-Calais, Franța |
| Înmormântat | cimetière de Mouvaux[*] |
| Cauza decesului | cauze naturale (tuberculoză) |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța |
| Religie | catolicism |
| Ocupație | scriitor |
| Limbi vorbite | limba franceză[2][6] |
| Opere semnificative | L'Empreinte du dieu[*] La Maison dans la dune[*] Quand les sirènes se taisent[*] Invasion 14[*] |
| Note | |
| Premii | Premiul Goncourt Q117312929[*] |
Modifică date / text  | |
Maxence Van der Meersch (n. , Roubaix, Nord-Pas-de-Calais, Franța – d. , Le Touquet-Paris-Plage, Nord-Pas-de-Calais, Franța) a fost un scriitor franco-flamand, laureat al premiului Goncourt, care a murit de tuberculoză.
Biografie[modificare | modificare sursă]
Maxence provenea dintr-o familie cu un trai confortabil, iar tatăl lui era contabil. A fost un copil bolnăvicios și a avut apoi o sănătate fragilă pe tot parcursul vieții. Sora lui, Sarah a murit de tuberculoză în 27 octombrie 1918, la vârsta de numai 19 ani. Mai târziu părinții lui s-au despărțit: mama lui, Marguerite, a devenit alcoolică, iar tatăl lui, Benjamin, a dus o viață considerată destrăbălată după standardele timpului. În 1927 Maxence s-a îndrăgostit de Thérèze Denis, o fată originară dintr-o familie muncitorească săracă, cu care a trăit în Wasquehal împotriva voinței tatălui său, care dorea o căsătorie mai prestigioasă pentru fiul său. Din această relație, care a fost oficializată abia în 1934, s-a născut în 1929 o fiică, Sarah, care a fost numită astfel în memoria surorii lui. Thérèze a fost singura iubire din viața lui Maxence și ea este cheia pentru înțelegerea operei sale. Ea a fost sursa de inspirație pentru protagonista trilogiei sale, La Fille pauvre (Fata săracă).[7]
Avocat de profesie, el a practicat foarte puțin această profesie, preferând să se dedice scrisului. Opera lui, marcată de un spirit realist, se referă, în esență, la viața oamenilor din departamentul Nord, regiunea sa natală.[8] În 1936 el a fost distins cu Premiul Goncourt pentru L'Empreinte du dieu. În 1943 a publicat Corps et âmes, care a fost distins în acel an cu Marele premiu al Academiei Franceze. Romanul a avut parte de un succes internațional, fiind tradus în 13 limbi. El este centrat în jurul ideilor unui celebru medic, dr. Paul Carton (1875-1947), pentru care Van der Meersch avea o profundă admirație.[9] Carton a evidențiat importanța alimentației, a curățeniei, a unui mediu de lucru ordonat etc.: „Le microbe n'est rien. Le terrain est tout”. („Microbul nu este nimic. Terenul este totul”.) Protagoniștii romanului sunt adepții ideilor lui Carton.
Van der Meersch provenea dintr-o familie de liber-cugetători — tatăl său era un ateu nietzschean —, dar s-a convertit la romano-catolicism în 1936.[10] El a scris două biografii religioase: a sfântului Jean-Marie Vianney și a sfintei Tereza de Lisieux.
Van der Meersch a avut parte de un mare succes literar în timpul vieții sale, dar astăzi este mai puțin cunoscut. Cu toate acestea, în 2010, aproximativ o jumătate de duzină din cărțile lui erau încă tipărite în Franța. În 1998 un grup de admiratori a înființat La société des Amis de Van der Meersch. În 1988, primul său roman, La Maison dans la dune (1932), a fost ecranizat într-un film regizat de Michel Mees, cu Tchéky Karyo în rolul principal.
Critici[modificare | modificare sursă]
Istoricul Richard Cobb l-a numit pe van der Meersch „un regionalist care a scris aproape exclusiv despre Roubaix și care i-a adus onoare orașului prin câștigarea premiului Goncourt”. În opinia lui Cobb, „El a fost, de fapt, un stilist stângaci, un Zola creștin-socialist, care a scris cu ușurință o colecție de fiches [fișe].”[11] (Fiches înseamnă dosare de persoane obținute din surse reale).
Opera literară[modificare | modificare sursă]
Ficțiune[modificare | modificare sursă]
- La Maison dans les dunes (Casa de pe dună, 1932)
- Car ils ne savent ce qu'ils font... (1933)
- Quand les sirènes se taisent (1933)
- La fille pauvre Tome I: Le Péché du monde (1934)
- Invasion 14 (Invazie '914, 1934)
- Marie, fille de Flandre (1935)
- L'Empreinte du dieu (1936)
- Pêcheurs d'hommes (1936)
- L'Elu (1936)
- Corps et âmes (Trupuri și suflete, 1943)
- La fille pauvre Tome II: Le Cœur Pur (1948)[12]
- La fille pauvre Tome III: La Compagne (1955)
- Masque de chair (1958)
Non-ficțiune[modificare | modificare sursă]
- Vie du Curé d'Ars (1936)
- Femmes à l'encan (1943) (un eseu împotriva prostituției)
- La petite sainte Thérèse (1943)
- Pourquoi j'ai écrit Corps et âmes (1956) (un eseu în apărarea medicinei cartoniene)
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c d „Maxence Van Der Meersch”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b c d e Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d Maxence Van Der Meersch, SNAC, accesat în
- ^ a b c d Maxence Van der Meersch, Babelio, accesat în
- ^ „Maxence Van Der Meersch”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ CONOR[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Maxence Van der Meersch et la vie ouvrière dans le Nord de 1914 à 1939 Arhivat în , la Wayback Machine., p. 7 (în franceză).
- ^ Invasion, by Maxence van der Meersch, The Neglected Books Page, 26 februarie 2012
- ^ Matthew Ramsey (1999). „Alternative Medicine in Modern France” Arhivat în , la Wayback Machine., Medical History, 43: 286–322. Carton is discussed on pages 311–315.
- ^ Maxence Van der Meersch et la vie ouvrière, p. 47.
- ^ Richard Cobb (Author), Julian Barnes (Preface). Paris and Elsewhere (New York Review Books Classic), 2004, ISBN: 978-1-59017-082-3
- ^ Publicată în limba engleză împreună cu Book I: The Sins of the World într-un singur volum intitulat The Poor Girl.
| Control de autoritate |
|  |
|---|