French
DeutschRoger Ikor
| Roger Ikor | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3]  Paris, Île-de-France, Franța |
| Decedat | (74 de ani)[4][2][3] Paris, Île-de-France, Franța |
| Cetățenie | .svg){kind=small} Franța |
| Ocupație | scriitor |
| Limbi vorbite | limba franceză[1][5] |
| Studii | Lycée Condorcet lycée Pasteur de Neuilly-sur-Seine[*] |
| Opere semnificative | Les Eaux mêlées[*] |
| Note | |
| Premii | Premiul Goncourt |
Modifică date / text  | |
Roger Ikor (n. , Paris, Île-de-France, Franța – d. , Paris, Île-de-France, Franța) a fost un scriitor francez care a câștigat Premiul Goncourt în 1955.
Biografie[modificare | modificare sursă]
De origine evreiască,[6] a fost student și profesor de literatură la liceul Condorcet, precum și la liceul Pasteur din Neuilly-sur-Seine. În iunie 1940, a fost luat prizonier de război și a fost trimis la Oflag II-D în Pomerania, unde a realizat un ziar clandestin.[7] A fost colegul de clasă al lui Georges Pompidou în Khâne și cei doi bărbați au rămas întotdeauna în strânse relații. După război, a predat la Paris la liceul Charlemagne până în 1949, apoi la liceul Carnot.
Marcat de moartea, după opt luni de comă, a fiului său mai mic de 20 de ani, care, la 30 noiembrie 1979, se întorsese la casa tatălui său pentru a se spânzura după ce a aderat la dieta macrobiotică[8], a continuat până la moarte o luptă împotriva fenomenului sectar și în acest scop a fondat Centrul împotriva manipulării mentale (CCMM).
Opera[modificare | modificare sursă]
- L'Insurrection ouvrière de juin 1848 ou la Première Commune - 1936
- Saint-Just - 1937
- À travers nos déserts - 1951
- Les Grands Moyens - 1952
- La Greffe de printemps - 1955
- Les Eaux mêlées - Premiul Goncourt 1955
- Mise au net (Pour une révolution de la discrétion) - 1957
- Ciel ouvert - 1959
- Le Semeur de vent - 1960
- Les Murmures de la guerre. Roman. Éditions Albin Michel. 1961
- La Pluie sur la mer - 1962
- La Ceinture de ciel - 1964
- Gloucq ou la toison d'Or - 1965
- Les Poulains - 1966
- Le Tourniquet des innocents - 1972, Éditions Albin Michel
- Pour une fois écoute, mon enfant - 1975, Éditions Albin Michel Souvenirs de captivité.
- Je porte plainte (1981), Éditions Albin Michel
- Les Sectes, un mal de civilisation - 1983, Éditions Albin Michel
- Ô soldats de quarante !… - 1986, Éditions Albin Michel
- Les Fleurs du soir (1985), Éditions Albin Michel
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b c d Roger Ikor, SNAC, accesat în
- ^ a b c d Roger Ikor, Munzinger Personen, accesat în
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ CONOR[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Dictionnaire de la littérature française contemporaine, André Bourin et Jean Rousselot, Librairie Larousse, Paris, 1966 p. 135.
- ^ Télé 7 jours nr. 1153 du 3 juillet 1982, page 59, article de Guy Verdot.
- ^ „Nos pères, ces héros”, Bibliobs, accesat în
