Sezonul de Formula 1 din 1965

Campionul la Piloți
Sezonul de Formula 1 din 1965
← Sezonul anterior Sezonul următor →
Durată	1 ianuarie - 24 octombrie
Nr. curse	10
Nr. piloți	52
Nr. echipe	25

Jim Clark (Al 2-lea titlu)
Campionul la Constructori

Lotus-Climax (Al 2-lea titlu)

Sezonul de Formula 1 din 1965 a fost cel de-al 19-lea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA. A inclus cea de-a 16-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților și a 8-a ediție a Cupei Internaționale pentru Constructorii de F1.^[1] Sezonul a fost disputat pe parcursul a zece curse, începând cu Marele Premiu al Africii de Sud pe 1 ianuarie și terminându-se cu Marele Premiu al Mexicului pe 24 octombrie. În 1965 s-au desfășurat și șapte curse care nu au făcut parte din campionat.

Jim Clark a câștigat titlul la piloți pentru a doua și ultima oară în cariera sa. Lotus-Climax, echipa sa, a devenit campioana la constructori. Al doilea campionat al lui Clark a inclus șase victorii consecutive întrerupte doar de absența la Monaco în timp ce el era în deplasare câștigând Indianapolis 500. Jackie Stewart a terminat pe locul al treilea în campionat în sezonul său de debut, iar Richie Ginther a câștigat singurul său și primul Mare Premiu al lui Honda în cursa finală a formulei de 1,5 litri.

Piloții și echipele înscrise în campionat[modificare | modificare sursă]

Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1965 și în Cupa Internațională a Constructorilor de F1 din 1965.

Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Pneu	Piloți
Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Pneu	Numele pilotului	Etape
	Otelle Nucci	Alfa Special	Alfa Romeo Giulietta 1,5 L4	Special	D	Peter de Klerk	1
	Otelle Nucci	LDS^[a]	Climax FPF 1,5 L4	Mk 2	D	Doug Serrurier	1
	Brabham Racing Organisation	Brabham	Climax FWMV 1,5 V8	BT7 BT11	G	Jack Brabham	1–3, 5, 7, 9–10
						Dan Gurney	1, 3–10
						Denny Hulme	2, 4–8
						Giancarlo Baghetti	8
	Owen Racing Organisation	BRM	BRM P56 1,5 V8	P261	D	Graham Hill	Toate
	Owen Racing Organisation	BRM	BRM P56 1,5 V8	P261	D	Jackie Stewart	Toate
	Cooper Car Company	Cooper	Climax FWMV 1,5 V8	T77 T73	D	Bruce McLaren	Toate
	Cooper Car Company	Cooper	Climax FWMV 1,5 V8	T77 T73	D	Jochen Rindt	Toate
	Scuderia Ferrari SpA SEFAC North American Racing Team	Ferrari	Ferrari 205B 1,5 V8 Ferrari 207 1,5 F12	158 1512	D	John Surtees	1–8
						Lorenzo Bandini	Toate
						Nino Vaccarella	8
						Pedro Rodríguez	9–10
						Bob Bondurant	9
						Ludovico Scarfiotti	10
	Honda R & D Company	Honda	Honda RA272E 1,5 V12	RA272	G	Ronnie Bucknum	2–4, 8–10
	Honda R & D Company	Honda	Honda RA272E 1,5 V12	RA272	G	Richie Ginther	2–6, 8–10
	Sam Tingle	LDS^[a]	Alfa Romeo Giulietta 1,5 L4	Mk 1	D	Sam Tingle	1
	Jackie Pretorius	LDS^[a]	Alfa Romeo Giulietta 1,5 L4	Mk 1	D	Jackie Pretorius	1
	Team Lotus	Lotus	Climax FWMV 1,5 V8	33 25	D	Jim Clark	1, 3–10
						Mike Spence	1, 3–10
						Gerhard Mitter	7
						Geki	8
						Moisés Solana	9–10

Echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătate mai jos.

Concurent	Constructor afiliat	Motor	Șasiu	Pneu	Piloți
Concurent	Constructor afiliat	Motor	Șasiu	Pneu	Numele pilotului	Etape
R.R.C. Walker Racing Team	Brabham	Climax FWMV 1,5 V8	BT7	D	Jo Bonnier	Toate
R.R.C. Walker Racing Team	Brabham	BRM P56 1,5 V8	BT11	D	Jo Siffert	Toate
DW Racing Enterprises	Brabham	Climax FWMV 1,5 V8	BT11	D	Bob Anderson	1–7
DW Racing Enterprises	Lotus	Climax FWMV 1,5 V8	33	D	Paul Hawkins	2, 7
Reg Parnell Racing	Lotus	BRM P56 1,5 V8	25 33	D	Tony Maggs	1
					Richard Attwood	2–3, 5–10
					Mike Hailwood	2
					Innes Ireland	3–6, 8–10
					Chris Amon	4, 7
					Bob Bondurant	10
John Willment Automobiles	Brabham	BRM P56 1,5 V8	BT11	D	Frank Gardner	1–3, 5–8
John Willment Automobiles	Brabham	Ford 109E 1,5 L4	BT10	D	Paul Hawkins	1
John Love	Cooper	Climax FPF 1,5 L4	T55	D	John Love	1
David Prophet	Brabham	Ford 109E 1,5 L4	BT10	D	David Prophet	1
Lawson Organisation	Lotus	Climax FPF 1,5 L4	21	D	Ernie Pieterse	1
Scuderia Scribante	Lotus	Climax FPF 1,5 L4	21	D	Neville Lederle	1
Clive Puzey Motors	Lotus	Climax FPF 1,5 L4	18/21	D	Clive Puzey	1
Ted Lanfear	Lotus	Ford 109E 1,5 L4	22	D	Brausch Niemann	1
Trevor Blokdyk	Cooper	Ford 109E 1,5 L4	T59	D	Trevor Blokdyk	1
Ecurie Tomahawk	Lotus	Ford 109E 1,5 L4	20	D	Dave Charlton	1
Scuderia Centro Sud	BRM	BRM P56 1,5 V8	P57	D	Lucien Bianchi	3
					Willy Mairesse	3
					Masten Gregory	3, 5, 7–8
					Roberto Bussinello	7–8
					Giorgio Bassi	8
Bob Gerard Racing	Cooper	Climax FWMV 1,5 V8	T60	D	John Rhodes	5
Bob Gerard Racing	Cooper	Ford 109E 1,5 L4	T71/73	D	Alan Rollinson	5
Ian Raby Racing	Brabham	BRM P56 1,5 V8	BT3	D	Ian Raby	5, 7
Ian Raby Racing	Brabham	BRM P56 1,5 V8	BT3	D	Chris Amon	5
Brian Gubby	Lotus	Climax FWMV 1,5 V8	24	D	Brian Gubby	5

Calendar[modificare | modificare sursă]

Următoarele zece Mari Premii au avut loc în 1965.

1.	2.	3.	4.
Marele Premiu al Africii de Sud 1 ianuarie	Marele Premiu al Principatului Monaco 30 mai	Marele Premiu al Belgiei 13 iunie	Marele Premiu al Franței 27 iunie
Prince George (P)	Monaco (S)	Spa-Francorchamps (S)	Charade (S)
5.	6.	7.	8.
Marele Premiu al Marii Britanii 10 iulie	Marele Premiu al Țărilor de Jos 18 iulie	Marele Premiu al Germaniei 1 august	Marele Premiu al Italiei 12 septembrie
Silverstone (P)	Zandvoort (P)	Nürburgring (P)	Monza (P)
9.	10.
Marele Premiu al Statelor Unite 3 octombrie	Marele Premiu al Mexicului 24 octombrie
Watkins Glen (P)	Magdalena Mixhuca (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente[modificare | modificare sursă]

Marile Premii[modificare | modificare sursă]

Etapa	Mare Premiu	Pole position	Cel mai rapid tur	Pilotul câștigător	Constructorul câștigător	Pneu	Lider
Etapa	Mare Premiu	Pole position	Cel mai rapid tur	Pilotul câștigător	Constructorul câștigător	Pneu	Pilot	Dif.
1	Marele Premiu al Africii de Sud	Jim Clark	Jim Clark	Jim Clark	Lotus-Climax	D	CLA	3
2	Marele Premiu al Principatului Monaco	Graham Hill	Graham Hill	Graham Hill	BRM	D	HIL	4
3	Marele Premiu al Belgiei	Graham Hill	Jim Clark	Jim Clark	Lotus-Climax	D	CLA	3
4	Marele Premiu al Franței	Jim Clark	Jim Clark	Jim Clark	Lotus-Climax	D		10
5	Marele Premiu al Marii Britanii	Jim Clark	Graham Hill	Jim Clark	Lotus-Climax	D		13
6	Marele Premiu al Țărilor de Jos	Graham Hill	Jim Clark	Jim Clark	Lotus-Climax	D		19
7	Marele Premiu al Germaniei	Jim Clark	Jim Clark	Jim Clark	Lotus-Climax	D		24
8	Marele Premiu al Italiei	Jim Clark	Jim Clark	Jackie Stewart	BRM	D		20
9	Marele Premiu al Statelor Unite	Graham Hill	Graham Hill	Graham Hill	BRM	D		14
10	Marele Premiu al Mexicului	Jim Clark	Dan Gurney	Richie Ginther	Honda	G		14

Clasament Campionatul Mondial al Piloților[modificare | modificare sursă]

Pentru informații suplimentare, vezi Lista sistemelor de punctaj ale Campionatului Mondial de Formula 1

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă. Doar cele mai bune șase rezultate au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial. FIA nu a acordat o clasificare în campionat acelor piloți care nu au obținut puncte.

Poz.	Pilot	ZAF	MCO	BEL	FRA	GBR	NLD	DEU	ITA	USA	MEX	Puncte
1	Jim Clark	1P R		1_R	1P R	1^P	1_R	1P R^[b]	10P R	Ab	Ab^P	54
2	Graham Hill	3	1P R	(5)^P	(5)	2_R	(4)^P	2	2	1P R	Ab	40 (47)
3	Jackie Stewart	(6)	3	2	2	5	2	Ab	1	Ab	Ab	33 (34)
4	Dan Gurney	Ab		10	Ab	6	3	3	3	2	2_R	25
5	John Surtees	2	4	Ab	3	3	7	Ab	Ab			17
6	Lorenzo Bandini	15	2	9	8	Ab	9	6	4	4	8	13
7	Richie Ginther		Ab	6	Ab	Ab	6		14	7	1	11
8	Mike Spence	4		7	7	4	8	Ab	11	Ab	3	10
=	Bruce McLaren	5	5	3	Ab	10	Ab	Ab	5	Ab	Ab	10
10	Jack Brabham	8	Ab	4		NS		5		3	Ab	9
11	Denny Hulme		8		4	Ab	5	Ab	Ab			5
=	Jo Siffert	7	6	8	6	9	13	Ab	Ab	11	4	5
13	Jochen Rindt	Ab	NSC	11	Ab	14	Ab	4	8	6	Ab	4
14	Pedro Rodríguez									5	7	2
=	Ronnie Bucknum		Ab	Ab	Ab				Ab	13	5	2
=	Richard Attwood		Ab	14		13	12	Ab	6	10	6	2
—	Jo Bonnier	Ab	7	Ab	Ab	7	Ab	7	7	8	Ab	0
—	Frank Gardner	12	Ab	Ab		8	11	Ab	Ab			0
—	Masten Gregory			Ab		12		8	Ab			0
—	Bob Anderson	NC	9	NS	9	Ab	Ab	NS				0
—	Innes Ireland			13	Ab	Ab	10		9	Ab	NS	0
—	Paul Hawkins	9	10					Ab				0
—	Bob Bondurant									9	Ab	0
—	Peter de Klerk	10										0
—	Tony Maggs	11										0
—	Ian Raby					11		NSC				0
—	Moisés Solana									12	Ab	0
—	Lucien Bianchi			12								0
—	Nino Vaccarella								12			0
—	Sam Tingle	13										0
—	Roberto Bussinello							NSC	13			0
—	David Prophet	14										0
—	Chris Amon				Ab	NS		Ab				0
—	John Love	Ab										0
—	Mike Hailwood		Ab									0
—	John Rhodes					Ab						0
—	Gerhard Mitter							Ab				0
—	Giancarlo Baghetti								Ab			0
—	Geki								Ab			0
—	Giorgio Bassi								Ab			0
—	Willy Mairesse			NS								0
—	Alan Rollinson					NS						0
—	Ludovico Scarfiotti										NS	0
—	Trevor Blokdyk	NSC										0
—	Doug Serrurier	NSC										0
—	Neville Lederle	NSC										0
—	Brausch Niemann	NSC										0
—	Ernie Pieterse	NSC										0
—	Brian Gubby					NSC						0
—	Jackie Pretorius	NSPC										0
—	Clive Puzey	NSPC										0
—	Dave Charlton	NSPC										0
Poz.	Pilot	ZAF	MCO	BEL	FRA	GBR	NLD	DEU	ITA	USA	MEX	Puncte

Legendă
Culoare	Rezultat
Auriu	Câștigător
Argintiu	Locul 2
Bronz	Locul 3
Verde	Alte locuri care punctează
Albastru	Alte locuri
Albastru	Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu	A abandonat cursa (Ab)
Negru	Descalificat (DSC)
Alb	Nu a luat startul (NS)
Roșu	Nu s-a calificat (NSC)
Roșu	Nu s-a precalificat (NSPC)
Fără culoare	Retras înainte de calificări (Ret)
	Exclus (EX)
	Nu a participat (celulă goală)
Adnotare	Însemnătate
P	Pole position
R	Cel mai rapid tur
(6)	Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM

Clasament Cupa Internațională pentru Constructorii de F1[modificare | modificare sursă]

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă, dar numai primei mașini care a terminat pentru fiecare constructor. Doar cele mai bune șase rezultate au fost luate în considerare pentru Cupa Internațională.

Poz.	Constructor	ZAF	MCO	BEL	FRA	GBR	NLD	DEU	ITA	USA	MEX	Puncte
1	Lotus-Climax	1	10	1	1	1	1	1^[c]	10	12	(3)	54 (58)
2	BRM	(3)	1	2	2	2	(2)	(2)	1	1	Ab	45 (61)
3	Brabham-Climax	8	7	4	(4)	(6)	3	3	3	2	2	27 (31)
4	Ferrari	2	2	9	3	3	7	(6)	4	4	7	26 (27)
5	Cooper-Climax	5	5	3	Ab	10	Ab	4	5	6	Ab	14
6	Honda		Ab	6	Ab	Ab	6		14	7	1	11
7	Brabham-BRM	7	6	8	6	8	11	Ab	Ab	11	4	5
8	Lotus-BRM	11	Ab	13	Ab	13	10	Ab	6	10	6	2
—	Brabham-Ford	9										0
—	Alfa Special-Alfa Romeo	10										0
—	LDS-Alfa Romeo	13										0
—	Cooper-Ford	NSC				NS						0
—	LDS-Climax	NSC										0
—	Lotus-Ford	NSC										0
Poz.	Constructor	ZAF	MCO	BEL	FRA	GBR	NLD	DEU	ITA	USA	MEX	Puncte

Curse non-campionat[modificare | modificare sursă]

În sezonul din 1965, au fost organizate și șapte curse care nu au făcut parte din Campionatul Mondial. Ultima dintre ele, Marele Premiu al Randului din 1965, a fost prima cursă de Formula 1 pentru mașini cu motoare de 3 litri.

Numele cursei	Circuit	Data	Pilotul câștigător	Constructor
Trofeul Cape South Easter II	Killarney	9 ianuarie	Paul Hawkins	Brabham-Climax
Cursa Campionilor I	Brands Hatch	13 martie	Mike Spence	Lotus-Climax
Gran Premio di Siracusa XIV	Siracuza	4 aprilie	Jim Clark	Lotus-Climax
Trofeul Sunday Mirror I	Goodwood	19 aprilie	Jim Clark	Lotus-Climax
Trofeul Internațional BRDC XVII	Silverstone	15 mai	Jackie Stewart	BRM
Marele Premiu al Mediteranei IV	Pergusa	15 august	Jo Siffert	Brabham-BRM
Marele Premiu al Randului VIII	Kyalami	4 decembrie	Jack Brabham	Brabham-Climax

Note[modificare | modificare sursă]

^ ^a ^b LDS a intrat în campionat doar în calitate de constructor de șasiu.
^ Jim Clark și-a adjudecat matematic titlul la piloți la Marele Premiu al Germaniei.
^ Lotus-Climax și-a adjudecat matematic titlul la constructori la Marele Premiu al Germaniei.

Referințe[modificare | modificare sursă]

^ FIA Yearbook, 1974, grey section, pages 118–121

[chassis-2] LDS a intrat în campionat doar în calitate de constructor de șasiu.

[3] Jim Clark și-a adjudecat matematic titlul la piloți la Marele Premiu al Germaniei.

[4] Lotus-Climax și-a adjudecat matematic titlul la constructori la Marele Premiu al Germaniei.

[1] FIA Yearbook, 1974, grey section, pages 118–121

[1]

[a]

[b]

[c]