Sezonul de Formula 1 din 1997

Campionatul Mondial de Formula 1 Sezonul 1997
← Sezonul anterior Sezonul următor →
Durată	9 martie - 26 octombrie
Nr. curse	17
Nr. piloți	28
Nr. echipe	12
Campionul la Piloți
Jacques Villeneuve (Primul titlu)
Campionul la Constructori
Williams-Renault (Al 9-lea titlu)

Campionatul Mondial de Formula 1 din 1997 a fost cel de-al 51-lea sezon al curselor auto pentru mașinile de Formula 1, recunoscut de organismul de conducere al sportului internațional, Federația Internațională de Automobilism, ca fiind competiția de cea mai înaltă clasă pentru mașinile de curse. A inclus cea de-a 48-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților, și a 40-a ediție a Campionatului Mondial al Constructorilor. Sezonul a fost disputat pe parcursul a șaptesprezece curse, începând în Australia pe 9 martie și terminându-se în Spania pe 26 octombrie. Calendarul din 1997 a prezentat două noi evenimente, cu Marele Premiu al Luxemburgului, precum și Marele Premiu al Austriei, acesta din urmă revenind în calendar după o absență de zece ani. Singura cursă care a ieșit din calendar a fost Marele Premiu al Portugaliei, după 13 ani de prezență.

Campionatul piloților a fost câștigat de Jacques Villeneuve, iar campioana la constructori a fost Williams-Renault. Campionatul a fost decis în circumstanțe extrem de controversate, deoarece liderul campionatului înainte de ultima cursă, Michael Schumacher, l-a lovit în mod deliberat pe Villeneuve în timp ce încerca să-și apere conducerea cursei în runda finală a Campionatului la Marele Premiu al Europei la Jerez, Spania.^[1] Schumacher s-a oprit în pietriș și a fost considerat vinovat pentru accident de către FIA, fiind pedepsit prin eliminarea sa din campionat. Schumacher și-a păstrat însă cele cinci victorii din sezon. Villeneuve a terminat pe locul trei în cursă, în ciuda contactului. Villeneuve a câștigat șapte curse, dar nu va mai câștiga niciodată un Mare Premiu de Formula 1 înainte de retragerea sa din 2006.

Piloții și echipele înscrise în campionat[modificare | modificare sursă]

Piloții și echipele următoare au fost incluse în sezonul din 1997 al campionatului.

Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Pneu	Piloți
						Nr.	Numele pilotului	Etape
	Danka Arrows Yamaha	Arrows	Yamaha OX11C/D 3.0 V10	A18	B	1	Damon Hill	Toate
						2	Pedro Diniz	Toate
	Rothmans Williams Renault	Williams	Renault RS9 3.0 V10 Renault RS9B 3.0 V10	FW19	G	3	Jacques Villeneuve	Toate
						4	Heinz-Harald Frentzen	Toate
	Scuderia Ferrari Marlboro	Ferrari	Ferrari 046/2 3.0 V10	F310B	G	5	Michael Schumacher	Toate
						6	Eddie Irvine	Toate
	Mild Seven Benetton Renault	Benetton	Renault RS9 3.0 V10 Renault RS9B 3.0 V10	B197	G	7	Jean Alesi	Toate
						8	Gerhard Berger	1–6, 10–17
							Alexander Wurz	7–9
	West McLaren Mercedes	McLaren	Mercedes FO110E 3.0 V10 Mercedes FO110F 3.0 V10	MP4/12	G	9	Mika Häkkinen	Toate
						10	David Coulthard	Toate
	Benson & Hedges Jordan Peugeot	Jordan	Peugeot A14 3.0 V10	197	G	11	Ralf Schumacher	Toate
						12	Giancarlo Fisichella	Toate
	Prost Gauloises Blondes	Prost	Mugen-Honda MF-301HB 3.0 V10	JS45	B	14	Olivier Panis	1–7, 15–17
							Jarno Trulli	8–14
						15	Shinji Nakano	Toate
	Red Bull Sauber Petronas	Sauber	Petronas SPE-01 3.0 V10[a]	C16	G	16	Johnny Herbert	Toate
						17	Nicola Larini	1–5
							Gianni Morbidelli	6–7, 11–16
							Norberto Fontana	8–10, 17
	PIAA Tyrrell Ford	Tyrrell	Ford ED4 3.0 V8 Ford ED5 3.0 V8	025	G	18	Jos Verstappen	Toate
						19	Mika Salo	Toate
	Minardi Team	Minardi	Hart 830 AV7 3.0 V8	M197	B	20	Ukyo Katayama	Toate
						21	Jarno Trulli	1–7
							Tarso Marques	8–17
	HSBC Malaysia Stewart Ford	Stewart	Ford VJ Zetec-R 3.0 V10	SF01	B	22	Rubens Barrichello	Toate
						23	Jan Magnussen	Toate
	MasterCard Lola Formula One Racing Team	Lola	Ford ECA Zetec-R 3.0 V8	T97/30	B	24	Vincenzo Sospiri	1
						25	Ricardo Rosset	1

Calendar[modificare | modificare sursă]

Următoarele șaptesprezece Mari Premii au avut loc în 1997.^[2]

1.	2.	3.	4.
Marele Premiu al Australiei 7-9 martie	Marele Premiu al Braziliei 28-30 martie	Marele Premiu al Argentinei 11-13 aprilie	Marele Premiu al statului San Marino 25-27 aprilie
Albert Park (S)	Interlagos (P)	Oscar Alfredo Gálvez (P)	Imola (P)
5.	6.	7.	8.
Marele Premiu al Principatului Monaco 8, 10-11 mai	Marele Premiu al Spaniei 23-25 mai	Marele Premiu al Canadei 13-15 iunie	Marele Premiu al Franței 27-29 iunie
Monaco (S)	Catalunya (P)	Gilles Villeneuve (S)	Magny-Cours (P)
9.	10.	11.	12.
Marele Premiu al Marii Britanii 11-13 iulie	Marele Premiu al Germaniei 25-27 iulie	Marele Premiu al Ungariei 8-10 august	Marele Premiu al Belgiei 22-24 august
Silverstone (P)	Hockenheimring (P)	Hungaroring (P)	Spa-Francorchamps (P)
13.	14.	15.	16.
Marele Premiu al Italiei 5-7 septembrie	Marele Premiu al Austriei 19-21 septembrie	Marele Premiu al Luxemburgului 26-28 septembrie	Marele Premiu al Japoniei 10-12 octombrie
Monza (P)	A1-Ring (P)	Nürburgring (P)	Suzuka (P)
17.
Marele Premiu al Europei 24-26 octombrie[b]
Jerez (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Următoarele runde au fost incluse în calendarele provizorii publicate de FIA, dar au fost anulate:

Mare Premiu	Circuit	Data programată
Marele Premiu al Portugaliei	Estoril (P)	26 octombrie[c]

Schimbări în calendar[modificare | modificare sursă]

• Marele Premiu al Austriei a revenit în calendar după o absență de nouă ani.^[3]
• Marele Premiu al Luxemburgului a fost adăugat în Campionatul Mondial pentru prima dată, după ce a avut loc ca o cursă non-campionat din 1949 până în 1952.^[4]
• Marele Premiu al Portugaliei a fost inițial programat ca runda finală a sezonului, urmând să aibă loc pe Circuitul Estoril.^[2] A fost anulat și înlocuit de Marele Premiu al Europei după ce proprietarii circuitului Estoril nu au reușit să facă modificările solicitate.^[5]

Rezultate și clasamente[modificare | modificare sursă]

Marile Premii[modificare | modificare sursă]

Etapa	Mare Premiu	Pole position	Cel mai rapid tur	Pilotul câștigător	Constructorul câștigător	Raport	Lider
							Pilot	Dif.[d]
1	MP al Australiei	Jacques Villeneuve	Heinz-Harald Frentzen	David Coulthard	McLaren-Mercedes	Raport	COU	4
2	MP al Braziliei	Jacques Villeneuve	Jacques Villeneuve	Jacques Villeneuve	Williams-Renault	Raport		0
3	MP al Argentinei	Jacques Villeneuve	Gerhard Berger	Jacques Villeneuve	Williams-Renault	Raport	VIL	10
4	MP al statului San Marino	Jacques Villeneuve	Heinz-Harald Frentzen	Heinz-Harald Frentzen	Williams-Renault	Raport		6
5	MP al Principatului Monaco	Heinz-Harald Frentzen	Michael Schumacher	Michael Schumacher	Ferrari	Raport	MSC	4
6	MP al Spaniei	Jacques Villeneuve	Giancarlo Fisichella	Jacques Villeneuve	Williams-Renault	Raport	VIL	3
7	MP al Canadei	Michael Schumacher	David Coulthard	Michael Schumacher	Ferrari	Raport	MSC	7
8	MP al Franței	Michael Schumacher	Michael Schumacher	Michael Schumacher	Ferrari	Raport		14
9	MP al Marii Britanii	Jacques Villeneuve	Michael Schumacher	Jacques Villeneuve	Williams-Renault	Raport		4
10	MP al Germaniei	Gerhard Berger	Gerhard Berger	Gerhard Berger	Benetton-Renault	Raport		10
11	MP al Ungariei	Michael Schumacher	Heinz-Harald Frentzen	Jacques Villeneuve	Williams-Renault	Raport		3
12	MP al Belgiei	Jacques Villeneuve	Jacques Villeneuve	Michael Schumacher	Ferrari	Raport		11
13	MP al Italiei	Jean Alesi	Mika Häkkinen	David Coulthard	McLaren-Mercedes	Raport		10
14	MP al Austriei	Jacques Villeneuve	Jacques Villeneuve	Jacques Villeneuve	Williams-Renault	Raport		1
15	MP al Luxemburgului	Mika Häkkinen	Heinz-Harald Frentzen	Jacques Villeneuve	Williams-Renault	Raport	VIL	9
16	MP al Japoniei	Jacques Villeneuve	Heinz-Harald Frentzen	Michael Schumacher	Ferrari	Raport	MSC	1
17	MP al Europei	Jacques Villeneuve	Heinz-Harald Frentzen	Mika Häkkinen	McLaren-Mercedes	Raport	VIL	1

Sistemul de punctaj[modificare | modificare sursă]

Punctele sunt acordate primilor șase piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei trebuie să termine cel puțin 75% din distanța programată.^[1] Jumătate de puncte sunt acordate dacă câștigătorul cursei termină mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, se folosește un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final.^[2]

Note

• ^1 - În cazul în care nu sunt încheiate două tururi complete, nu se acordă nici un punct și cursa este abandonată.
• ^2 - În cazul în care doi sau mai mulți piloți realizează același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, se va folosi următorul cel mai bun rezultat. Dacă doi sau mai mulți piloți vor avea un număr egal de rezultate de un număr egal de ori, FIA va nominaliza câștigătorul conform unor criterii pe care le va considera potrivite.

Clasament Campionatul Mondial al Piloților[modificare | modificare sursă]

Poz.	Pilot	AUS	BRA	ARG	SMR	MON	ESP	CAN	FRA	GBR	GER	HUN	BEL	ITA	AUT	LUX	JPN	EUR	Puncte
1	Jacques Villeneuve	AbP	1P R	1P	AbP	Ab	1P	Ab	4	1P	Ab	1	5P R	5	1P R	1	DSCP	3P[e]	81
2	Heinz-Harald Frentzen	8*R	9	Ab	1R	AbP	8	4	2	Ab	Ab	AbR	3	3	3	3R	2R	6R	42
3	David Coulthard	1	10	Ab	Ab	Ab	6	7R	7*	4	Ab	Ab	Ab	1	2	Ab	10*	2	36
4	Jean Alesi	Ab	6	7	5	Ab	3	2	5	2	6	11	8	2P	Ab	2	5	13	36
5	Gerhard Berger	4	2	6R	Ab	9	10				1P R	8	6	7	10	4	8	4	27
6	Mika Häkkinen	3	4	5	6	Ab	7	Ab	Ab	Ab	3	Ab	DSC	9R	Ab	AbP	4	1	27
7	Eddie Irvine	Ab	16	2	3	3	12	Ab	3	Ab	Ab	9*	10*	8	Ab	Ab	3	5	24
8	Giancarlo Fisichella	Ab	8	Ab	4	6	9R	3	9	7	11	Ab	2	4	4	Ab	7	11	20
9	Olivier Panis	5	3	Ab	8	4	2	11*								6	Ab	7	16
10	Johnny Herbert	Ab	7	4	Ab	Ab	5	5	8	Ab	Ab	3	4	Ab	8	7	6	8	15
11	Ralf Schumacher	Ab	Ab	3	Ab	Ab	Ab	Ab	6	5	5	5	Ab	Ab	5	Ab	9	Ab	13
12	Damon Hill	NS	17*	Ab	Ab	Ab	Ab	9	12	6	8	2	13*	Ab	7	8	11	Ab	7
13	Rubens Barrichello	Ab	Ab	Ab	Ab	2	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	13	14*	Ab	Ab	Ab	6
14	Alexander Wurz							Ab	Ab	3									4
15	Jarno Trulli	9	12	9	Ab	Ab	15	Ab	10	8	4	7	15	10	Ab				3
16	Mika Salo	Ab	13	8	9	5	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	13	11	Ab	Ab	10	Ab	12	2
17	Pedro Diniz	10	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	8	Ab	Ab	Ab	Ab	7	Ab	13*	5	12	Ab	2
18	Shinji Nakano	7	14	Ab	Ab	Ab	Ab	6	Ab	11*	7	6	Ab	11	Ab	Ab	Ab	10	2
19	Nicola Larini	6	11	Ab	7	Ab													1
—	Jan Magnussen	Ab	NS	10*	Ab	7	13	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	12	Ab	Ab	Ab	Ab	9	0
—	Jos Verstappen	Ab	15	Ab	10	8	11	Ab	Ab	Ab	10	Ab	Ab	Ab	12	Ab	13	16	0
—	Gianni Morbidelli						14	10				Ab	9	12	9	9	NS		0
—	Norberto Fontana								Ab	9	9							14	0
—	Ukyo Katayama	Ab	18	Ab	11	10	Ab	Ab	11	Ab	Ab	10	14*	Ab	11	Ab	Ab	17	0
—	Tarso Marques								Ab	10	Ab	12	Ab	14	EX	Ab	Ab	15	0
—	Vincenzo Sospiri	NSC																	0
—	Ricardo Rosset	NSC																	0
EX	Michael Schumacher	2	5	Ab	2	1R	4	1P	1P R	AbR	2	4P	1	6	6	Ab	1	Ab	DSC (78)[f]
Poz.	Pilot	AUS	BRA	ARG	SMR	MON	ESP	CAN	FRA	GBR	GER	HUN	BEL	ITA	AUT	LUX	JPN	EUR	Puncte
Sursa:[7]

Note:

• Piloții care nu au obținut puncte nu au fost clasificați într-o poziție de campionat de către FIA.^[7]

Clasament Campionatul Mondial al Constructorilor[modificare | modificare sursă]

Poz.	Constructor	AUS	BRA	ARG	SMR	MON	ESP	CAN	FRA	GBR	GER	HUN	BEL	ITA	AUT	LUX	JPN	EUR	Puncte
1	Williams-Renault	8*R	1P R	1P	1R	AbP	1P	4	2	1P	Ab	1	3	3	1P R	1	2R[g]	3P	123
		AbP	9	Ab	AbP	Ab	8	Ab	4	Ab	Ab	AbR	5P R	5	3	3R	DSCP	6R
2	Ferrari	2	5	2	2	1R	4	1P	1P R	AbR	2	4P	1	6	6	Ab	1	5	102
		Ab	16	Ab	3	3	12	Ab	3	Ab	Ab	9*	10*	8	Ab	Ab	3	Ab
3	Benetton-Renault	4	2	6R	5	9	3	2	5	2	1P R	8	6	2P	10	2	5	4	67
		Ab	6	7	Ab	Ab	10	Ab	Ab	3	6	11	8	7	Ab	4	8	13
4	McLaren-Mercedes	1	4	5	6	Ab	6	7R	7*	4	3	Ab	Ab	1	2	AbP	4	1	63
		3	10	Ab	Ab	Ab	7	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	DSC	9R	Ab	Ab	10*	2
5	Jordan-Peugeot	Ab	8	3	4	6	9R	3	6	5	5	5	2	4	4	Ab	7	11	33
		Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	9	7	11	Ab	Ab	Ab	5	Ab	9	Ab
6	Prost-Mugen-Honda	5	3	Ab	8	4	2	6	10	8	4	6	15	10	Ab	6	Ab	7	21
		7	14	Ab	Ab	Ab	Ab	11*	Ab	11*	7	7	Ab	11	Ab	Ab	Ab	10
7	Sauber-Petronas	6	7	4	7	Ab	5	5	8	9	9	3	4	12	8	7	6	8	16
		Ab	11	Ab	Ab	Ab	14	10	Ab	Ab	Ab	Ab	9	Ab	9	9	NS	14
8	Arrows-Yamaha	10	17*	Ab	Ab	Ab	Ab	8	12	6	8	2	7	Ab	7	5	11	Ab	9
		NS	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	9	Ab	Ab	Ab	Ab	13*	Ab	13*	8	12	Ab
9	Stewart-Ford	Ab	Ab	10*	Ab	2	13	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	12	13	14*	Ab	Ab	9	6
		Ab	NS	Ab	Ab	7	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab
10	Tyrrell-Ford	Ab	13	8	9	5	11	Ab	Ab	Ab	10	13	11	Ab	12	10	13	12	2
		Ab	15	Ab	10	8	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	16
—	Minardi-Hart	9	12	9	11	10	15	Ab	11	10	Ab	10	14*	14	11	Ab	Ab	15	0
		Ab	18	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	12	Ab	Ab	EX	Ab	Ab	17
—	Lola-Ford	NSC																	0
		NSC
Poz.	Constructor	AUS	BRA	ARG	SMR	MON	ESP	CAN	FRA	GBR	GER	HUN	BEL	ITA	AUT	LUX	JPN	EUR	Puncte
Sursa:[8]

Note:

• Pozițiile sunt sortate după cel mai bun rezultat, rândurile nefiind legate de piloți. În caz de egalitate de puncte, cele mai bune poziții obținute au determinat rezultatul.
• Constructorii care nu au obținut puncte nu au fost clasificați într-o poziție de campionat de către FIA.^[8]

Note[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]