Sezonul de Formula 1 din 1979

Sezonul de Formula 1 din 1979
← Sezonul anterior Sezonul următor →
Durată	21 ianuarie - 7 octombrie
Nr. curse	15
Nr. piloți	36
Nr. echipe	18
Campionul la Piloți
Jody Scheckter (Primul titlu)
Campionul la Constructori
Ferrari (Al 6-lea titlu)

Sezonul de Formula 1 din 1979 a fost cel de-al 33-lea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA. A inclus cea de-a 30-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților,^[1] și a 22-a ediție a Cupei Internaționale pentru Constructorii de F1.^[2] Sezonul a fost disputat pe parcursul a cincisprezece curse, începând în Argentina pe 21 ianuarie și terminându-se în Statele Unite pe 7 octombrie. Sezonul a inclus și trei curse de Formula 1 non-campionat.

Jody Scheckter de la Scuderia Ferrari a câștigat Campionatul Mondial al Piloților, în timp ce echipa sa a câștigat Cupa Constructorilor. Gilles Villeneuve a terminat pe locul 2 în campionat, încheind o a doua jumătate de succes a anilor 1970 pentru Ferrari (trei titluri la piloți și patru la constructori). Alan Jones a încheiat în forță sezonul pentru Williams, terminând pe locul al treilea în campionat, iar coechipierul său, Clay Regazzoni, a obținut prima victorie a lui Williams în calitate de constructor. Titlul lui Scheckter a fost ultimul pentru un pilot Ferrari timp de 21 de ani, înainte ca Michael Schumacher să câștige cinci titluri consecutive pentru echipă între 2000 și 2004.

Piloții și echipele înscrise în campionat[modificare | modificare sursă]

Mai multe schimbări importante au avut loc în rândul echipelor de top pentru acest sezon, după moartea pilotului suedez Ronnie Peterson din sezonul precedent. Echipa dominantă Lotus l-a semnat pe Carlos Reutemann de la Ferrari pentru a-l înlocui pe Peterson. Ferrari l-a luat pe Jody Scheckter pentru a umple locul, iar echipa Wolf l-a angajat pe James Hunt în locul lui. McLaren, care inițial îl semnase pe Peterson, l-a înlocuit pe Hunt cu britanicul John Watson, al cărui loc la Brabham a fost luat de apreciatul, dar lipsit de experiență, Nelson Piquet, care concurase în ultima cursă din sezonul precedent în Canada.

Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1979 și în Cupa Internațională a Constructorilor de F1 din 1979.

Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Pneu	Piloți
						Nr.	Numele pilotului	Etape
	Martini Racing Team Lotus	Lotus	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	79 80	G	1	Mario Andretti	Toate
						2	Carlos Reutemann	Toate
	Team Tyrrell Candy Team Tyrrell	Tyrrell	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	009	G	3	Didier Pironi	Toate
						4	Jean-Pierre Jarier	1–9, 12–15
						Geoff Lees	10
						Derek Daly	11
							33	14–15
	Parmalat Racing Team	Brabham[a]	Alfa Romeo 115-12 3,0 F12 Alfa Romeo 1260 3,0 V12	BT46 BT48 BT49	G	5	Niki Lauda	1–13
							Ricardo Zunino	14–15
			Ford Cosworth DFV 3,0 V8			6	Nelson Piquet	Toate
	Marlboro Team McLaren Löwenbräu Team McLaren	McLaren	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	M26 M28 M28B M28C M29	G	7	John Watson	Toate
						8	Patrick Tambay	Toate
	ATS Wheels	ATS	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	D2 D3	G	9	Hans-Joachim Stuck	Toate
	Scuderia Ferrari SpA SEFAC	Ferrari	Ferrari 015 3,0 F12	312T3 312T4 312T4B	M	11	Jody Scheckter	Toate
						12	Gilles Villeneuve	Toate
	Fittipaldi Automotive	Fittipaldi[b]	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	F5A F6 F6A	G	14	Emerson Fittipaldi	Toate
						19	Alex Ribeiro	14–15
	Equipe Renault Elf	Renault	Renault-Gordini EF1 1,5 V6t	RS01 RS10	M	15	Jean-Pierre Jabouille	Toate
						16	René Arnoux	Toate
	Samson Shadow Racing Interscope Shadow Racing	Shadow	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	DN9	G	17	Jan Lammers	Toate
						18	Elio de Angelis	Toate
	Olympus Cameras Wolf Racing	Wolf	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	WR7 WR8 WR9	G	20	James Hunt	1–7
						Keke Rosberg	8–15
	Team Ensign	Ensign	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	N177 N179	G	22	Derek Daly	1–7
						Patrick Gaillard	8–12
						Marc Surer	13–15
	Team Merzario	Merzario	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	A1B A2 A4	G	24	Arturo Merzario	1–6, 8–15
						Gianfranco Brancatelli	7
	Ligier Gitanes	Ligier	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	JS11	G	25	Patrick Depailler	1–7
						Jacky Ickx	8–15
						26	Jacques Laffite	Toate
	Albilad-Saudia Racing Team	Williams	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	FW06 FW07	G	27	Alan Jones	Toate
						28	Clay Regazzoni	Toate
	Warsteiner Arrows Racing Team	Arrows	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	A1 A2	G	29	Riccardo Patrese	Toate
						30	Jochen Mass	Toate
	Team Rebaque	Rebaque	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	HR100	G	31	Héctor Rebaque	13–15
	Autodelta	Alfa Romeo	Alfa Romeo 115-12 3,0 F12 Alfa Romeo 1260 3,0 V12	177 179	G	35	Bruno Giacomelli	6, 8, 13, 15
						36	Vittorio Brambilla	13–15
	Willi Kauhsen Racing Team	Kauhsen	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	WK	G	36	Gianfranco Brancatelli	5–6

Echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătate mai jos.

Concurent	Constructor afiliat	Motor	Șasiu	Pneu	Piloți
					Nr.	Numele pilotului	Etape
Team Rebaque	Lotus	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	79	G	31	Héctor Rebaque	1–6, 8–12

Calendar[modificare | modificare sursă]

Următoarele cincisprezece Mari Premii au avut loc în 1979.

1.	2.	3.	4.
Marele Premiu al Argentinei 19-21 ianuarie	Marele Premiu al Braziliei 2-4 februarie	Marele Premiu al Africii de Sud 1-3 martie	Marele Premiu de Vest al Statelor Unite 6-8 aprilie
Buenos Aires (P)	Interlagos (P)	Kyalami (P)	Long Beach (S)
5.	6.	7.	8.
Marele Premiu al Spaniei 27-29 aprilie	Marele Premiu al Belgiei 11-13 mai	Marele Premiu al Principatului Monaco 24, 26-27 mai	Marele Premiu al Franței 30 iun-1 iul
Jarama (P)	Zolder (P)	Monaco (S)	Dijon-Prenois (P)
9.	10.	11.	12.
Marele Premiu al Marii Britanii 12-14 iulie	Marele Premiu al Germaniei 27-29 iulie	Marele Premiu al Austriei 10-12 august	Marele Premiu al Țărilor de Jos 24-26 august
Silverstone (P)	Hockenheimring (P)	Österreichring (P)	Zandvoort (P)
13.	14.	15.
Marele Premiu al Italiei 7-9 septembrie	Marele Premiu al Canadei 28-30 septembrie	Marele Premiu al Statelor Unite 5-7 octombrie
Monza (P)	Île Notre-Dame (S)	Watkins Glen (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente[modificare | modificare sursă]

Marile Premii[modificare | modificare sursă]

Etapa	Mare Premiu	Pole position	Cel mai rapid tur	Pilotul câștigător	Constructorul câștigător	Lider
						Pilot	Dif.
1	Marele Premiu al Argentinei	Jacques Laffite	Jacques Laffite	Jacques Laffite	Ligier-Ford	LAF	3
2	Marele Premiu al Braziliei	Jacques Laffite	Jacques Laffite	Jacques Laffite	Ligier-Ford		8
3	Marele Premiu al Africii de Sud	Jean-Pierre Jabouille	Gilles Villeneuve	Gilles Villeneuve	Ferrari		6
4	Marele Premiu de Vest al Statelor Unite	Gilles Villeneuve	Gilles Villeneuve	Gilles Villeneuve	Ferrari	VIL	2
5	Marele Premiu al Spaniei	Jacques Laffite	Gilles Villeneuve	Patrick Depailler	Ligier-Ford		0
6	Marele Premiu al Belgiei	Jacques Laffite	Gilles Villeneuve	Jody Scheckter	Ferrari	LAF	0
7	Marele Premiu al Principatului Monaco	Jody Scheckter	Patrick Depailler	Jody Scheckter	Ferrari	SCH	6
8	Marele Premiu al Franței	Jean-Pierre Jabouille	René Arnoux	Jean-Pierre Jabouille	Renault		4
9	Marele Premiu al Marii Britanii	Alan Jones	Clay Regazzoni	Clay Regazzoni	Williams-Ford		6
10	Marele Premiu al Germaniei	Jean-Pierre Jabouille	Gilles Villeneuve	Alan Jones	Williams-Ford		7
11	Marele Premiu al Austriei	René Arnoux	René Arnoux	Alan Jones	Williams-Ford		6
12	Marele Premiu al Țărilor de Jos	René Arnoux	Gilles Villeneuve	Alan Jones	Williams-Ford		8
13	Marele Premiu al Italiei	Jean-Pierre Jabouille	Clay Regazzoni	Jody Scheckter	Ferrari		13
14	Marele Premiu al Canadei	Alan Jones	Alan Jones	Alan Jones	Williams-Ford		7
15	Marele Premiu al Statelor Unite	Alan Jones	Nelson Piquet	Gilles Villeneuve	Ferrari		4

Sistemul de punctaj[modificare | modificare sursă]

Punctele sunt acordate primilor șase piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:^[3]

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei trebuie să termine cel puțin 75% din distanța programată.^[1] Jumătate de puncte au fost acordate dacă câștigătorul cursei termină mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, s-a folosit un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final.^[2] Pentru campionatul la piloți, doar cele unsprezece cele mai bune rezultate au contribuit la Campionatul Mondial.

Note

• ^1 - În cazul în care nu s-au încheiat două tururi complete, nu s-a acordat niciun punct și cursa a fost abandonată.
• ^2 - În cazul în care doi sau mai mulți piloți au realizat același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, s-a folosit următorul cel mai bun rezultat.

Clasament Campionatul Mondial al Piloților[modificare | modificare sursă]

Poz.	Pilot	ARG	BRA	ZAF	USW	ESP	BEL	MCO	FRA	GBR	DEU	AUT	NLD	ITA	CAN	USA	Puncte[c]
1	Jody Scheckter	Ab	(6)	2	2	(4)	1	1P	7	(5)	4	4	2	1[d]	(4)	Ab	51 (60)
2	Gilles Villeneuve	Ab	5	1R	1P R	7R	7R	Ab	2	14	8R	2	AbR	2	(2)	1	47 (53)
3	Alan Jones	9	Ab	Ab	3	Ab	Ab	Ab	(4)	AbP	1	1	1	9	1P R	AbP	40 (43)
4	Jacques Laffite	1P R	1P R	Ab	Ab	AbP	2P	Ab	8	Ab	3	3	3	Ab	Ab	Ab	36
5	Clay Regazzoni	10	15	9	Ab	Ab	Ab	2	(6)	1R	2	(5)	Ab	3R	3	Ab	29 (32)
6	Patrick Depailler	4	2	Ab	5	1	Ab	(5)R									20 (22)
7	Carlos Reutemann	2	3	(5)	Ab	2	(4)	3	13	8	Ab	Ab	Ab	7	Ab	Ab	20 (25)
8	René Arnoux	Ab	Ab	Ab	NS	9	Ab	Ab	3R	2	Ab	6P R	AbP	Ab	Ab	2	17
9	John Watson	3	8	Ab	Ab	Ab	6	4	11	4	5	9	Ab	Ab	6	6	15
10	Didier Pironi	Ab	4	Ab	DSC	6	3	Ab	Ab	10	9	7	Ab	10	5	3	14
11	Jean-Pierre Jarier	Ab	Ab	3	6	5	11	Ab	5	3			Ab	6	Ab	Ab	14
12	Mario Andretti	5	Ab	4	4	3	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	5	10	Ab	14
13	Jean-Pierre Jabouille	Ab	10	AbP	NS	Ab	Ab	NC	1P	Ab	AbP	Ab	Ab	14P	Ab	Ab	9
14	Niki Lauda	Ab	Ab	6	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	4			4
15[1]	Elio de Angelis	7	12	Ab	7	Ab	Ab	NSC	16	12	11	Ab	Ab	Ab	Ab	4	3
=[1]	Nelson Piquet	Ab	Ab	7	8	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	12	Ab	4	Ab	Ab	AbR	3
17	Jacky Ickx								Ab	6	Ab	Ab	5	Ab	Ab	Ab	3
18	Jochen Mass	8	7	12	9	8	Ab	6	15	Ab	6	Ab	6	Ab	NSC	NSC	3
19[1]	Riccardo Patrese	NS	9	11	Ab	10	5	Ab	14	Ab	Ab	Ab	Ab	13	Ab	Ab	2
=[1]	Hans-Joachim Stuck	NSC	Ab	Ab	DSC	14	8	Ab	NS	NSC	Ab	Ab	Ab	11	Ab	5	2
21	Emerson Fittipaldi	6	11	13	Ab	11	9	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	8	8	7	1
—	Héctor Rebaque	Ab	NSC	Ab	Ab	Ab	Ab		12	9	Ab	NSC	7	NSC	Ab	NSC	0
—	Patrick Tambay	Ab	Ab	10	Ab	13	NSC	NSC	10	7	Ab	10	Ab	Ab	Ab	Ab	0
—	Ricardo Zunino														7	Ab	0
—	Geoff Lees										7						0
—	Derek Daly	11	13	NSC	Ab	NSC	NSC	NSC				8			Ab	Ab	0
—	James Hunt	Ab	Ab	8	Ab	Ab	Ab	Ab									0
—	Jan Lammers	Ab	14	Ab	Ab	12	10	NSC	18	11	10	Ab	Ab	NSC	9	NSC	0
—	Keke Rosberg								9	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	NSC	Ab	0
—	Vittorio Brambilla													12	Ab	NSC	0
—	Patrick Gaillard								NSC	13	NSC	Ab	NSC				0
—	Bruno Giacomelli						Ab		17					Ab		Ab	0
—	Arturo Merzario	Ab	NSC	NSC	Ab	NSC	NSC		NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	0
—	Marc Surer													NSC	NSC	Ab	0
—	Gianfranco Brancatelli					NSC	NSC	NSPC									0
—	Alex Ribeiro														NSC	NSC	0
Poz.	Pilot	ARG	BRA	ZAF	USW	ESP	BEL	MCO	FRA	GBR	DEU	AUT	NLD	ITA	CAN	USA	Puncte

Clasament Cupa Internațională pentru Constructorii de F1[modificare | modificare sursă]

Poz.	Constructor	ARG	BRA	ZAF	USW	ESP	BEL	MCO	FRA	GBR	DEU	AUT	NLD	ITA	CAN	USA	Puncte
1	Ferrari	Ab	5	1R	1P R	4	1	1P	2	5	4	2	2	1[e]	2	1	113
		Ab	6	2	2	7R	7R	Ab	7	14	8R	4	AbR	2	4	Ab
2	Williams-Ford	9	15	9	3	Ab	Ab	2	4	1R	1	1	1	3R	1P R	AbP	75
		10	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	6	AbP	2	5	Ab	9	3	Ab
3	Ligier-Ford	1P R	1P R	Ab	5	1	2P	5R	8	6	3	3	3	Ab	Ab	Ab	61
		4	2	Ab	Ab	AbP	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	5	Ab	Ab	Ab
4	Lotus-Ford	2	3	4	4	2	4	3	12	8	Ab	Ab	7	5	10	Ab	39
		5	Ab	5	Ab	3	Ab	Ab	13	9	Ab	Ab	Ab	7	Ab	Ab
		Ab	NSC	Ab	Ab	Ab	Ab		Ab	Ab	Ab	NSC	Ab
5	Tyrrell-Ford	Ab	4	3	6	5	3	Ab	5	3	7	7	Ab	6	5	3	28
		Ab	Ab	Ab	DSC	6	11	Ab	Ab	10	9	8	Ab	10	Ab	Ab
															Ab	Ab
6	Renault	Ab	10	AbP	NS	9	Ab	NC	1P	2	AbP	6P R	AbP	14P	Ab	2	26
		Ab	Ab	Ab		Ab	Ab	Ab	3R	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab
7	McLaren-Ford	3	8	10	Ab	13	6	4	10	4	5	9	Ab	Ab	6	6	15
		Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	NSC	NSC	11	7	Ab	10	Ab	Ab	Ab	Ab
8	Brabham-Alfa Romeo	Ab	Ab	7	8	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	12	Ab	4	4			7
		Ab	Ab	6	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab
9	Arrows-Ford	8	9	11	9	8	5	6	14	Ab	6	Ab	6	13	Ab	Ab	5
		NS	7	12	Ab	10	Ab	Ab	15	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	NSC	NSC
10	Shadow-Ford	7	12	Ab	7	12	10	NSC	16	11	10	Ab	Ab	Ab	9	4	3
		Ab	14	Ab	Ab	Ab	Ab	NSC	18	12	11	Ab	Ab	NSC	Ab	NSC
11	ATS-Ford	NSC	Ab	Ab	DSC	14	8	Ab	NS	NSC	Ab	Ab	Ab	11	Ab	5	2
12	Fittipaldi-Ford[b]	6	11	13	Ab	11	9	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	8	8	7	1
															NSC	NSC
—	Brabham-Ford														7	AbR	0
															Ab	Ab
—	Wolf-Ford	Ab	Ab	8	Ab	Ab	Ab	Ab	9	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	NSC	Ab	0
—	Ensign-Ford	11	13	NSC	Ab	NSC	NSC	NSC	NSC	13	NSC	Ab	NSC	NSC	NSC	Ab	0
—	Alfa Romeo						Ab		17					12	Ab	Ab	0
														Ab		NSC
—	Merzario-Ford	Ab	NSC	NSC	Ab	NSC	NSC	NSPC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	0
—	Rebaque-Ford													NSC	Ab	NSC	0
—	Kauhsen-Ford					NSC	NSC										0
Poz.	Constructor	ARG	BRA	ZAF	USW	ESP	BEL	MCO	FRA	GBR	DEU	AUT	NLD	ITA	CAN	USA	Puncte

Notă:

• Pozițiile sunt sortate după cel mai bun rezultat, rândurile nefiind legate de piloți. În caz de egalitate de puncte, cele mai bune poziții obținute au determinat rezultatul.

Curse non-campionat[modificare | modificare sursă]

Alte trei curse de Formula 1, care nu au contat pentru Campionatul Mondial al Piloților sau pentru Cupa Internațională a Constructorilor de F1, au mai fost organizate în 1979.

Numele cursei	Circuit	Data	Pilotul câștigător	Constructor
Cursa Campionilor Marlboro / Daily Mail	Brands Hatch	15 aprilie	Gilles Villeneuve	Ferrari
Trofeul Memorial Gunnar Nilsson	Donington Park	3 iunie	Alan Jones	Williams-Ford
Marele Premiu Dino Ferrari	Imola	16 septembrie	Niki Lauda	Brabham-Alfa Romeo

Note[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]