Sezonul de Formula 1 din 1996

Campionatul Mondial de Formula 1 Sezonul 1996
← Sezonul anterior Sezonul următor →
Durată	10 martie - 13 octombrie
Nr. curse	16
Nr. piloți	24
Nr. echipe	11
Campionul la Piloți
Damon Hill (Primul titlu)
Campionul la Constructori
Williams-Renault (Al 8-lea titlu)

Campionatul Mondial de Formula 1 din 1996 a fost cel de-al 50-lea sezon al curselor auto pentru mașinile de Formula 1, recunoscut de organismul de conducere al sportului internațional, Federația Internațională de Automobilism, ca fiind competiția de cea mai înaltă clasă pentru mașinile de curse. A inclus cea de-a 47-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților, și a 39-a ediție a Campionatului Mondial al Constructorilor. Sezonul a fost disputat pe parcursul a șaisprezece curse, începând în Australia pe 9 martie și terminându-se în Japonia pe 13 octombrie.^[1][2]

Damon Hill a câștigat campionatul la piloți la doi ani după ce a fost bătut cu un punct de Michael Schumacher, făcându-l primul fiu al unui campion mondial (tatăl său, Graham, câștigând titlul în 1962 și 1968) care a câștigat el însuși titlul.^[3][4][5] Williams-Renault a câștigat cu ușurință titlul constructorilor, deoarece nu a existat niciun alt concurent suficient de puternic pentru a pune o provocare consistentă pe tot parcursul campionatului.^[2][6] Acesta a fost, de asemenea, începutul sfârșitului dominanței lui Williams din anii 1990, deoarece s-a anunțat că Hill și designerul Adrian Newey vor pleca la încheierea sezonului, producătorul de motoare, Renault, plecând și el după 1997.^[7][8][9]

Piloții și echipele înscrise în campionat[modificare | modificare sursă]

Sistemul de numerotare utilizat din 1974 a fost abandonat.^[10] Ferrari a primit numerele 1 și 2 după ce l-a semnat pe campionul en-titre, Michael Schumacher, în ciuda faptului că a terminat campionatul constructorilor din anul precedent pe locul trei, Benetton a primit numerele 3 și 4 pentru câștigarea Campionatului Constructorilor, Williams a obținut numerele 5 și 6 pentru că a terminat pe locul doi, McLaren a obținut 7 și 8 pentru clasarea pe locul patru, Ligier a obținut 9 și 10 pentru locul cinci și așa mai departe, numărul 13 fiind omis.^[11][12]

Piloții și echipele următoare au fost incluse în sezonul din 1996 al campionatului. Toate echipele au concurat cu anvelopele furnizate de Goodyear.

Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Piloți
					Nr.	Numele pilotului	Etape
	Scuderia Ferrari	Ferrari	Ferrari 046 3.0 V10	F310	1	Michael Schumacher	Toate
					2	Eddie Irvine	Toate
	Mild Seven Benetton Renault	Benetton	Renault RS8 3.0 V10	B196	3	Jean Alesi	Toate
					4	Gerhard Berger	Toate
	Rothmans Williams Renault	Williams	Renault RS8 3.0 V10	FW18	5	Damon Hill	Toate
					6	Jacques Villeneuve	Toate
	Marlboro McLaren Mercedes	McLaren	Mercedes FO 110/3 3.0 V10	MP4/11 MP4/11B	7	Mika Häkkinen	Toate
					8	David Coulthard	Toate
	Ligier Gauloises Blondes	Ligier	Mugen-Honda MF-301 HA 3.0 V10	JS43	9	Olivier Panis	Toate
					10	Pedro Diniz	Toate
	Benson & Hedges Total Jordan Peugeot	Jordan	Peugeot A12 EV5 3.0 V10	196	11	Rubens Barrichello	Toate
					12	Martin Brundle	Toate
	Red Bull Sauber Ford	Sauber	Ford JD Zetec-R 3.0 V10	C15	14	Johnny Herbert	Toate
					15	Heinz-Harald Frentzen	Toate
	Footwork Hart	Footwork	Hart 830 3.0 V8	FA17	16	Ricardo Rosset	Toate
					17	Jos Verstappen	Toate
	Tyrrell Yamaha	Tyrrell	Yamaha OX11A 3.0 V10	024	18	Ukyo Katayama	Toate
					19	Mika Salo	Toate
	Minardi Team	Minardi	Ford ED2 3.0 V8 Ford ED3 3.0 V8	M195B	20	Pedro Lamy	Toate
					21	Giancarlo Fisichella	1, 4–10
						Tarso Marques	2–3
						Giovanni Lavaggi	11–16
	Forti Grand Prix[a]	Forti	Ford ECA Zetec-R 3.0 V8	FG01B FG03	22	Luca Badoer	1–10
					23	Andrea Montermini	1–10
Sursa:[2][11][14][15]

Calendar[modificare | modificare sursă]

Următoarele șaisprezece Mari Premii au avut loc în 1996.

1.	2.	3.	4.
Marele Premiu al Australiei 8-10 martie	Marele Premiu al Braziliei 29-31 martie	Marele Premiu al Argentinei 5-7 aprilie	Marele Premiu al Europei 26-28 aprilie
Albert Park (S)	Interlagos (P)	Oscar Alfredo Gálvez (P)	Nürburgring (P)
5.	6.	7.	8.
Marele Premiu al statului San Marino 3-5 mai	Marele Premiu al Principatului Monaco 16, 18-19 mai	Marele Premiu al Spaniei 31 mai-2 iun	Marele Premiu al Canadei 14-16 iunie
Imola (P)	Monaco (S)	Catalunya (P)	Gilles Villeneuve (S)
9.	10.	11.	12.
Marele Premiu al Franței 28-30 iunie	Marele Premiu al Marii Britanii 12-14 iulie	Marele Premiu al Germaniei 26-28 iulie	Marele Premiu al Ungariei 9-11 august
Magny-Cours (P)	Silverstone (P)	Hockenheimring (P)	Hungaroring (P)
13.	14.	15.	16.
Marele Premiu al Belgiei 23-25 august	Marele Premiu al Italiei 6-8 septembrie	Marele Premiu al Portugaliei 20-22 septembrie	Marele Premiu al Japoniei 11-13 octombrie
Spa-Francorchamps (P)	Monza (P)	Estoril (P)	Suzuka (P)
(P) - pistă; (S) - stradă. Surse:[1][2]

Rezultate și clasamente[modificare | modificare sursă]

Marile Premii[modificare | modificare sursă]

Etapa	Mare Premiu	Pole position	Cel mai rapid tur	Pilotul câștigător	Constructorul câștigător	Raport	Lider
							Pilot	Dif.
1	MP al Australiei	Jacques Villeneuve	Jacques Villeneuve	Damon Hill	Williams-Renault	Raport	HIL	4
2	MP al Braziliei	Damon Hill	Damon Hill	Damon Hill	Williams-Renault	Raport		14
3	MP al Argentinei	Damon Hill	Jean Alesi	Damon Hill	Williams-Renault	Raport		18
4	MP al Europei	Damon Hill	Damon Hill	Jacques Villeneuve	Williams-Renault	Raport		11
5	MP al statului San Marino	Michael Schumacher	Damon Hill	Damon Hill	Williams-Renault	Raport		21
6	MP al Principatului Monaco	Michael Schumacher	Jean Alesi	Olivier Panis	Ligier-Mugen-Honda	Raport		21
7	MP al Spaniei	Damon Hill	Michael Schumacher	Michael Schumacher	Ferrari	Raport		17
8	MP al Canadei	Damon Hill	Jacques Villeneuve	Damon Hill	Williams-Renault	Raport		21
9	MP al Franței	Michael Schumacher	Jacques Villeneuve	Damon Hill	Williams-Renault	Raport		25
10	MP al Marii Britanii	Damon Hill	Jacques Villeneuve	Jacques Villeneuve	Williams-Renault	Raport		15
11	MP al Germaniei	Damon Hill	Damon Hill	Damon Hill	Williams-Renault	Raport		21
12	MP al Ungariei	Michael Schumacher	Damon Hill	Jacques Villeneuve	Williams-Renault	Raport		17
13	MP al Belgiei	Jacques Villeneuve	Gerhard Berger	Michael Schumacher	Ferrari	Raport		13
14	MP al Italiei	Damon Hill	Michael Schumacher	Michael Schumacher	Ferrari	Raport		13
15	MP al Portugaliei	Damon Hill	Jacques Villeneuve	Jacques Villeneuve	Williams-Renault	Raport		9
16	MP al Japoniei	Jacques Villeneuve	Jacques Villeneuve	Damon Hill	Williams-Renault	Raport		19

Sistemul de punctaj[modificare | modificare sursă]

Punctele sunt acordate primilor șase piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei trebuie să termine cel puțin 75% din distanța programată.^[1] Jumătate de puncte sunt acordate dacă câștigătorul cursei termină mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, se folosește un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final.^[2]

Note

• ^1 - În cazul în care nu sunt încheiate două tururi complete, nu se acordă nici un punct și cursa este abandonată.
• ^2 - În cazul în care doi sau mai mulți piloți realizează același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, se va folosi următorul cel mai bun rezultat. Dacă doi sau mai mulți piloți vor avea un număr egal de rezultate de un număr egal de ori, FIA va nominaliza câștigătorul conform unor criterii pe care le va considera potrivite.

Clasament Campionatul Mondial al Piloților[modificare | modificare sursă]

Poz.	Pilot	AUS	BRA	ARG	EUR	SMR	MON	ESP	CAN	FRA	GBR	GER	HUN	BEL	ITA	POR	JPN	Puncte
1	Damon Hill	1	1P R	1P	4P R	1R	Ab	AbP	1P	1	AbP	1P R	2R	5	AbP	2P	1[b]	97
2	Jacques Villeneuve	2P R	Ab	2	1	11*	Ab	3	2R	2R	1R	3	1	2P	7	1R	AbP R	78
3	Michael Schumacher	Ab	3	Ab	2	2P	AbP	1R	Ab	NSP	Ab	4	9*P	1	1R	3	2	59
4	Jean Alesi	Ab	2	3R	Ab	6	AbR	2	3	3	Ab	2	3	4	2	4	Ab	47
5	Mika Häkkinen	5	4	Ab	8	8*	6*	5	5	5	3	Ab	4	3	3	Ab	3	31
6	Gerhard Berger	4	Ab	Ab	9	3	Ab	Ab	Ab	4	2	13*	Ab	6R	Ab	6	4	21
7	David Coulthard	Ab	Ab	7	3	Ab	2	Ab	4	6	5	5	Ab	Ab	Ab	13	8	18
8	Rubens Barrichello	Ab	Ab	4	5	5	Ab	Ab	Ab	9	4	6	6	Ab	5	Ab	9	14
9	Olivier Panis	7	6	8	Ab	Ab	1	Ab	Ab	7	Ab	7	5	Ab	Ab	10	7	13
10	Eddie Irvine	3	7	5	Ab	4	7*	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	5	Ab	11
11	Martin Brundle	Ab	12*	Ab	6	Ab	Ab	Ab	6	8	6	10	Ab	Ab	4	9	5	8
12	Heinz-Harald Frentzen	8	Ab	Ab	Ab	Ab	4*	4	Ab	Ab	8	8	Ab	Ab	Ab	7	6	7
13	Mika Salo	6	5	Ab	DSC	Ab	5*	DSC	Ab	10	7	9	Ab	7	Ab	11	Ab	5
14	Johnny Herbert	Ab	Ab	9	7	Ab	3	Ab	7	DSC	9	Ab	Ab	Ab	9*	8	10	4
15	Pedro Diniz	10	8	Ab	10	7	Ab	6	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	6	Ab	Ab	2
16	Jos Verstappen	Ab	Ab	6	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	10	Ab	Ab	Ab	8	Ab	11	1
—	Ukyo Katayama	11	9	Ab	DSC	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	7	8	10	12	Ab	0
—	Ricardo Rosset	9	Ab	Ab	11	Ab	Ab	Ab	Ab	11	Ab	11	8	9	Ab	14	13	0
—	Giancarlo Fisichella	Ab			13	Ab	Ab	Ab	8	Ab	11							0
—	Pedro Lamy	Ab	10	Ab	12	9	Ab	Ab	Ab	12	Ab	12	Ab	10	Ab	16	12	0
—	Luca Badoer	NSC	11	Ab	NSC	10	Ab	NSC	Ab	Ab	NSC							0
—	Giovanni Lavaggi											NSC	10*	NSC	Ab	15	NSC	0
—	Andrea Montermini	NSC	Ab	10	NSC	NSC	NS	NSC	Ab	Ab	NSC							0
—	Tarso Marques		Ab	Ab														0
Poz.	Pilot	AUS	BRA	ARG	EUR	SMR	MON	ESP	CAN	FRA	GBR	GER	HUN	BEL	ITA	POR	JPN	Puncte
Sursa:[3]

Clasament Campionatul Mondial al Constructorilor[modificare | modificare sursă]

Poz.	Constructor	AUS	BRA	ARG	EUR	SMR	MON	ESP	CAN	FRA	GBR	GER	HUN	BEL	ITA	POR	JPN	Puncte
1	Williams-Renault	1	1P R	1P	1	1R	Ab	3	1P	1	1R	1P R	1[c]	2P	7	1R	1	175
		2P R	Ab	2	4P R	11*	Ab	AbP	2R	2R	AbP	3	2R	5	AbP	2P	AbP R
2	Ferrari	3	3	5	2	2P	7*	1R	Ab	Ab	Ab	4	9*P	1	1R	3	2	70
		Ab	7	Ab	Ab	4	AbP	Ab	Ab	NSP	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	5	Ab
3	Benetton-Renault	4	2	3R	9	3	AbR	2	3	3	2	2	3	4	2	4	4	68
		Ab	Ab	Ab	Ab	6	Ab	Ab	Ab	4	Ab	13*	Ab	6R	Ab	6	Ab
4	McLaren-Mercedes	5	4	7	3	8*	2	5	4	5	3	5	4	3	3	13	3	49
		Ab	Ab	Ab	8	Ab	6*	Ab	5	6	5	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	8
5	Jordan-Peugeot	Ab	12	4	5	5	Ab	Ab	6	8	4	6	6	Ab	4	9	5	22
		Ab	Ab	Ab	6	Ab	Ab	Ab	Ab	9	6	10	Ab	Ab	5	Ab	9
6	Ligier-Mugen-Honda	7	6	8	10	7	1	6	Ab	7	Ab	7	5	Ab	6	10	7	15
		10	8	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab
7	Sauber-Ford	8	Ab	9	7	Ab	3	4	7	Ab	8	8	Ab	Ab	9*	7	6	11
		Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	4*	Ab	Ab	DSC	9	Ab	Ab	Ab	Ab	8	10
8	Tyrrell-Yamaha	6	5	Ab	DSC	Ab	5*	Ab	Ab	10	7	9	7	7	10	11	Ab	5
		11	9	Ab	DSC	Ab	Ab	DSC	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	8	Ab	12	Ab
9	Footwork-Hart	9	Ab	6	11	Ab	Ab	Ab	Ab	11	10	11	8	9	8	14	11	1
		Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	13
—	Minardi-Ford	Ab	10	Ab	12	9	Ab	Ab	8	12	11	12	10*	10	Ab	15	12	0
		Ab	Ab	Ab	13	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	NSC	Ab	NSC	Ab	16	NSC
—	Forti-Ford	NSC	11	10	NSC	10	Ab	NSC	Ab	Ab	NSC							0
		NSC	Ab	Ab	NSC	NSC	NS	NSC	Ab	Ab	NSC
Poz.	Constructor	AUS	BRA	ARG	EUR	SMR	MON	ESP	CAN	FRA	GBR	GER	HUN	BEL	ITA	POR	JPN	Puncte
Sursa:[6]

Note:

• Pozițiile sunt sortate după cel mai bun rezultat, rândurile nefiind legate de piloți. În caz de egalitate de puncte, cele mai bune poziții obținute au determinat rezultatul.

Rezultatele evenimentului non-campionat[modificare | modificare sursă]

Sezonul 1996 a inclus, de asemenea, un singur eveniment care nu a fost luat în considerare pentru Campionatul Mondial, Formula 1 indoor trophy la Salonul Auto Bologna. Acesta este, până în prezent, ultimul eveniment competitiv non-campionat din istoria Formulei 1, deoarece evenimentul va găzdui doar mașini de Formula 3000 începând cu 1997.

Numele cursei	Locație	Data	Pilotul câștigător	Constructor
Formula 1 Indoor Trophy	Salonul Auto Bologna	7–8 decembrie	Giancarlo Fisichella	Benetton

Note[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]